10 traditii surprinzatoare de nunta

Fie ca este vorba despre voal, jartiera, ceva albastru sau turta miresei, toate acestea au traversat mii de ani de istorie, devenind elemente indispensabile in organizarea si desfasurarea oricarei nunti. Iata cateva dintre acestea, impreuna cu originea si simbolistica din spatele fiecareia dintre ele:

1. Traditia rochiei albe de mireasa a aparut in secolul al XIX-lea, mai precis in 1840, odata cu nunta reginei Victoria, care a purtat o asemenea rochie. Pana atunci, tinerele mirese purtau doar cea mai buna rochie pe care o aveau.

2. Miresele poarta in mod traditional voalul peste fata, obicei ce dateaza din Antichitate, grecii si romanii considerau ca voalul apara mireasa de spiritele malefice.

Foto: Kotin, Shutterstock

3. Tot din vremea Romei Antice dateaza si obiceiul turtei miresei. Romanii rupeau turta miresei deasupra capului acesteia, pentru ca aceasta sa fie fertila si sa aiba copiii multi.

4. Exista o explicatie pentru care rochiile tuturor domnisoarelor de onoare trebuie sa fie asemanatoare. Aceasta traditie dateaza inca din vremea romanilor, acestia considerand ca la nunta urmau sa apara spiritele malefice, care ar incerca sa arunce un blestem asupra mirilor, iar pentru a le dezorienta si a le face sa dispara, domnisoarele de onoare trebuiau sa se imbrace exact ca mireasa, pentru a bulversa spiritele negative si a aduce noroc mariajului.

5. Inelul de logodna si verigheta se pun intotdeauna pe degetul inelar (al patrulea deget) de la mana stanga, pentru ca, pe vremuri, se credea ca din acest deget porneste o vena care ajunge direct la inima.

6. Spiritele malefice se pare ca ar exista si sub pragul usii, din acest motiv mirele isi trece mireasa peste prag in brate, pentru a o proteja de acestea.

7. Nuntile din luna iunie sunt extrem de populare inca de pe vremea romanilor, intrucat zeita Iunona, care a dat si numele lunii, patroneaza casatoriile, fertilitatea si nasterile.

8. In civilizatiile egipteana, hindusa si celtica, mainile mirelui si ale miresei sunt legate strans, pentru a simboliza angajamentul asumat si legatura dintre miri. La noi se mai pastreaza obiceiul ca mirele si mireasa, dupa slujba religioasa, sa fie trasi amandoi peste prag de catre soacra mare, cu ajutorul unui prosop trecut in jurul gatului ambilor miri, atunci cand ajung la casa mirelui.

9. Traditia ca mireasa sa poarte ceva vechi, ceva nou, ceva imprumutat si ceva albastru isi are originile intro veche poezie englezeasca. Ceva vechi simbolizeaza continuitatea generatiilor, ceva nou reprezinta optimismul pentru neprevazutul oferit de viitor, ceva imprumutat simbolizeaza fericirea contagioasa, iar ceva albastru semnifica puritate, fidelitate si iubire.

10. Pe vremuri, luna de miere nu constituia o deplasare a mirilor intr-un loc exotic sau mai deosebit, ci denumirea de luna de miere venea de la faptul ca, dupa nunta, cuplurile nordice obisnuiau sa se retraga departe de familie, insa un membru al acesteia era insarcinat sa ii aprovizioneze zilnic cu mied – vin de miere sau hidromel- (bautura slab alcoolica, obtinuta din fermentarea mierii cu apa), timp de 30 de zile (sau o luna), de aici denumirea de luna de miere.

Foto prima pagina: Ersler Dmitry, Shutterstock

---