Cred ca aceasta idee de casnicie, cum ca ar fi grea, ca un "jug" de care poti trage o viata, casnicia parintilor nostri, toate acestea stau la baza temerii pentru casatorie. Recunosc, si eu ma tem de casatorie, chiar daca nu reusesc sa materializez motivele ce zac in subconstientul meu si imi tulbura curajul de a lua o decizie. Stiu ca exista si casnicii fericite, pacat ca sunt minoritare.

La intrebarea: «cum e mai bine, casaotriti sau asa cum suntem» nu cred ca am sa reusesc sa imi raspund. Trebuie doar sa constientizam ca noi traim o lunga poveste de dragoste ci nu un contract al primariei. Imi place sa cred ca il voi avea tot timpul alaturi si ca va fi cea mai frumoasa comoara a sufletului meu. N-as vrea sa ne strice frumoasa ceremonie a casatoriei fericirea...