Casatorie la prima vedere!

Casatorie la prima vedere... probabil cel mai periculos joc de noroc... Si de ce spun cel mai periculos ? Pentru ca te invaluie repede, iti da palpitatii, te ameteste, te innebuneste, te agita, te face sa te bucuri dar si sa plangi, iti da emotii fulgeratoare, iti pierzi controlul, insa ceea ce este poate cel mai important fata de orice altceva : TE FACE FERICIT !

Da ! Dragostea la prima vedere este de-a dreptul naucitoare si naste cele mai mari nebunii ! Te face fericit cum nimic altceva nu mai reuseste, te face sa simti emotii pe care nu credeai vreodata ca le poti simti si culmea este ca se nasc toate odata, la o simpla vedere, intr-o singura secunda... Te face sa doresti, sa tremuri, sa razi, sa speri...E atat de greu sa descrii in cuvinte.... Numai cine a trait dragostea la prima vedere poate intelege cum un val din toate simturile te cuprinde si te nauceste... te desprinde de tine insuti si totusi in el te regasesti...

Eu sunt probabil dintre putinii oameni norocosi care a reusti sa traiasca toate aceste simturi. E dragoste, e nebunie, nu stii ce este, nu poti spune cat este de profund dar ti-e frica de cat o sa dureze ! Era in vara anului trecut, abia rasarea o geana de soare si eu alergam pe malul marii inspirand pana in adancul plamanilor briza rece si sarata a marii. Eram imbracata intr-o rochitat scurta de voal alb si ma bucuram de racoarea pe care o avea la fiecare fluturare in vant... Eram tanara, cum sunt si acum, fara prea multe griji, libera, independenta...

Alergam cu inocenta unui copil, vesela cu adevarat, bucurandu-ma la maxim ca traiesc. La un moment dat m-am simtit privita... m-am intors dar n-am vazut nimic... am cautat cu privirile pret de secunde bune, insa nimic ! Marea devenea din ce in ce mai bleu cuprinsa in ceata vaporilor dinaintea rasaritului, acea lumina care imi place mie cel mai mult. In fine, m-am intors sa-mi continuu alergarea si era langa mine, in fata mea, cu privirile atintite in ochii mei, prinsi parca intr-o gheara de nu mai reuseam sa imi revin... Acea secunda in care am simtit tot ce am descris mai sus... Aveam senzatia ca-l stiu de undeva din vis, ca pe el l-am asteptat toata viata, ca stiu cine este, ca il cunosc, ca e perechea sufletului meu... L-am intrebat uimita daca ma cunoaste si mi-a raspuns cu o voce usor stinsa « Cred ca da.... simt ca da, dar... « . I-am intins mana si am facut cunostinta...