De unde dihotomia asta intre optimismul declarat de el si pesimismul cu care-l percep eu? Probabil pentru ca se intampla rar ca o casnicie fericita sa merite cerneala de tipar sau timpul de difuzare sau pelicula de film. Atat de rar se intampla ca un film sa fie despre un mariaj fara probleme incat exista si teorii despre asta: Jeanine D. Basinger, sefa catedrei de Studii de Film de la Universitatea din Wesleyan, scrie o carte despre cum e portretizata casnicia in film – ea presupune ca lucrurile stau asa din cauza mai-marilor de la Hollywood, care, in mare parte barbati, “nu sunt asa de interesati de o poveste de genul asta”, adica de fericirea pana la adanci batraneti. Suntem bombardati fie cu rom-com-urile stas (unde El o intalneste pe Ea, urmeaza tatonarea, sau conflictul, sau greutatile, pana ce toate probele sunt trecute si eroii ajung impreuna, moment in care curg creditele de final) fie cu povestile sordide/triste despre cupluri casatorite aflate in impasul dez-indragostelii.
Asadar, nu e deloc strigator la cer ca sunt sceptica intr-o oarecare masura cand vine vorba de celebritati si perfectiunea vietii lor. Mai intra in calcul, probabil, si fenomenul strugurilor acri – perfectiune, perfectiune, dar sa li se mai si infunde! Exista cupluri care s-au luat pe acelasi calapod, de varste incompatibile, ca Demi si Ashton, dar pentru care nici n-avem nevoie de scenarii elaborate pentru a emite verdicte rautacioase. Katie Holmes si (idolul ei din posterele copilariei, mai mare cu 16 ani ca ea, care sare pe canapele in direct) Tom Cruise?! Woody Allen si (muuult mai tanara fiica adoptiva a iubitei lui de-atunci, Mia Farrow), Soon-Yi Previn?! Chiar cu toata bunavointa (de care eu oricum nu dispun) nu poti sa tragi decat niste concluzii deranjante despre masculinitatea care, din nevoia de afirmare a potentei, a recurs la prospaturi de gen!

