Suflete Pereche...

Inca de mica, de la varsta cand atractia pentru sexul opus incepe sa se formeze, imi construiam si eu ca tot omul o idee despre cum as vrea sa fie El. Era prima data cand imi placea de un baiat, simtindu-ma contrariata de toate gandurile mele pe care nu le stapaneam prea bine, de dorintele inocente de copil si mai ales de intrebarile cu privire la atitudinea pe care ar fi trebuit sa o am.

Ce sa fac sa ii placa si lui de mine? Vedeam in jur ca se obisnuia sa se sosoteasca si sa se trimita biletele, ca atare asa am procedat si eu si... am avut suuces fiindca aceasta atitudine era una comuna, cunoscuta, se intelegea ce scopuri are si de ce este facuta.

La fel am procedat si mai tarziu, dupa aceeasi intrebare si inspiratie din jur, evident, modificata in functie de varsta, generatii, moda. Si tot aceiasi pasi ii urmam atunci cand eram curtata, daca imi placea respectivul baiat, gandindu-ma cum sa procedez si lasandu-ma influentata de reactiile INVATATE din jur, din carti, din familie.

Mai tarziu, cand am crescut suficient cat sa pot aduce o relatie pana la ultimul nivel de profunzime, inclusiv cel intim, m-am intrebat de ce au tot esuat relatiile si de ce se tot intampla nu numai in cazul meu, ci in general. Si asa am ajuns sa ma gandesc la sufletul pereche...

Cu siguranta exista undeva, pentru fiecare, un suflet pereche, acea persoana langa care am putea fi fericiti. Am trait o vreme cu aceasta idee bine intiparita in minte, ca mai tarziu sa inteleg ca barbatii pe care ii lasam sa intre in viata mea ar fi trebuit sa indeplineasca unele considerente, cerinte ale mele personale, El sa fie asa si pe dincolo ca sa il iubesc si sa pot face o familie cu el. Am intalnit si barbatul care corespundea descrerii mele, deloc idealiste, caci stiu ca nu exista perfectul, dar n-am fost fericita. S-a stins, un alt esec relational pe lista inimii mele. Astfel am ajuns la concluzia ca fie am evaluat gresit ceea ce credeam ca m-ar face fericita, fie n-am stiut sa aleg si sa fructific. Poate mai degraba a doua varianta, caci reactiile noastre sunt adesea copiate dupa ale celor din jur, dupa cultura in care am crescut, dupa modelul familial si dupa ceea ce am invatat de-a lungul vietii din carti, filme sau chiar experiente proprii... Sau NU am invatat din toate acestea atat cat trebuia.

---