Ce nu stiai despre traditiile de nunta

Se intampla adesea ca in cadrul evenimentelor importante din viata noastra sa ne supunem mai mult sau mai putin unor reguli, traditii, pentru ca ele exista si asa se face. Insa de prea putine ori cunoastem semnificatia acestora si mai ales originile lor care s-au estompat odata cu trecerea vremii.

Uneori, macar din curiozitate, cautam sa aflam cum au luat ele nastere si cum au evoluat de-a lungul timpului.

Cavalerii si dmnisorele de onoare

Aceasta traditie isi are radacinile inaintea erei noastre, in anul 200 i.H., in radul triburilor gotice. Daca sa intampla ca in randul acestora sa nu existe fete pe placul lor, unul din ei care vroia sa se insoare lua mai multi “cavaleri” dupa el si mergeau cu totii in triburile vecine unde rapeau o fata care ii placea respectivului. Toti se imbracau relativ asemanator pentru a induce in eraoare urmaritorii. Mai tarziu, cavalerii si domnisoarele de onoare au existat si in randul romanilor, insa sub alt aspect: pentru ca doi indragostiti sa se casatoreasca era nevoie de 10 martori.

Sarutul celor doi proapeti casatoriti

Traditia sarutului la finalul ceremoniei dateaza din timpul romanilor, acest geste nefiind valabil doar pentru indragostiti si simbolizand incheierea unui pact, o promisiune, un juramant. Sarutandu-se, mirii isi pecetluiesc juramintele facute.

Tortul de nunta

Tortul de nunta era de fapt o paine. Traditia isi are originile in Roma Antica unde tortul nu era altceva decat o turta de grau pe care mirele o rupea deasupra capului miresei pentru a fi fertila si a-i darui multi prunci. Si acum se pastreaza aceasta traditie, numai ca nasa este aceea care rupe turta. Chiar asa se si numeste: “Turta miresei”.
Alte traditii au evoluat si au optat pentru un tort supraetajat in locul (sau completand) acestei turte cu care sunt serviti oaspetii. Iar pentru cei care vor sa fie in pas cu timpurile, a fost introdus si tortul mirelui. Asa, ca oaspetii sa manance de doua ori tort!

Verighetele