Viitorul sot este cu 15 ani mai tanar

Fiecare poveste de dragoste are unicitatea sa. Unele dintre aceste povesti par sa aiba mai multe caracteristici in comun, altele sunt asa de diferite de ceea ce ar fi majoritar (sau normal cum se percepe in societate) incat par… ciudate. Insa povestea mea este mai speciala…

Ma aflam deja intr-o casnicie, insa sotul meu lucra pe vas si pleca atat de des in croaziere, incat eu eram mai mereu singura. Stiam ca ma inseala si ca nu tine la mine, nici macar respect nu nutrea pentru mine, caci atunci cand se intorcea nu manifesta nici cel mai mic gest care sa demosntreze ca i-a fost dor, ci pur si simplu se purta foarte rece cu mine, tipa, vorbea urat apoi iesea in oras si se intorcea la cateva zile, beat. Practic ajungea acasa doar pentru ca acolo statea, nu pentru ca ar fi fost cineva la care tine si il asteapta cu bratele deschise, cu dor si caldura. Asadar am decis sa pun capat acestei experiente care se transformase in ultimii ani asa cum am povestit mai sus si sa-mi croiesc un alt drum. Nu stiu neaparat daca am nimerit pe unul bun, caci m-am indragostit ca in adolescenta de un tanar de numai 20 de ani. Eu n-am trait sentimente atat de nebunesti si nerationale si culmea, m-am indragostit la batranete. Ca imagine, deocamdata, nu-mi fac probleme, intotdeauna m-am ingrijit, merg la sala, am o silueta pe care chiar si pustoaicele mi-o invidiaza, asadar deocamdata problema aspectului nu apare. Si el s-a indragostit de mine si deja suntem imrepuna de 3 ani, eu am divortat in anul acela in care l-am cunoscut, iar acum el a ridicat problema intemeierii unei familii. Mai exact: casatoria.

Parintii lui insa nu sunt deacord cu relatia noastra, ei vor o femeie mai tanara, mai apropiata de varsta lui, chiar mai mica decat el, insa mai ales nu vor ca el sa se casatoreasca de la varsta asta. Si ceea ce este mai dureros este ca pana si in opinia mea… au dreptate. El ma doreste, ne simtim extraordinar impreuna, avem clipe exceptionale de romantism, facem foarte multe lucruri impreuna, ne sustinem reciproc, ne intelegem starile atat de bine incat niciodata nu pot spune ca ne-am certat, cel mult am avut unele discutii pana ne-am lamurit. Fiind mult mai trecuta prin viata decat el, l-am invatat foarte multe lucruri incat uneori il simt usor dependent de mine.

Pe de alta parte, parintii lui au dreptate. E inca poate prea tanar, “necopt” pentru casatorie, este inca la varsta la care sistemul sau de valori in viata este in formare si isi poate schimba oricand optiunile, inca ar trebui sa fie la stadiul de testare a situatiilor din viata pentru a afla care sunt cele care ii plac cu adevarat. Pe de alta parte, chiar daca langa mine simte mereu ca are o viata activa, invatand foarte multe si stiind ca intotdeauna are de unde sa primeasca un sfat mai bun decat cele din cercul sau de prieteni, totusi stiu ca vremea va trece si timpul isi va lasa amprenta asupra amandorura. Stiu ca imbatranesc si fix atunci cand va avea 30 de ani si este poate destul de lucid in ceea ce priveste viata sa de familie, ce isi doreste cu adevarat, inconjurat de colege de serviciu tinere, stiu ca atunci nu se va mai simti poate la fel de bine langa mine,