Nunta cu mire in fusta

Fiecare neam si-a deprins, de-a lungul timpului, propriile obiceiuri in cadrul ceremoniei de casatorie. Fel si fel de superstitii vin sa sustina speranta de casatorie sau din contra, sa o spulbere. Si toate acestea se datoreaza importantei (pe buna dreptate) pe care omul o acorda nuntii.

Fiecare popor isi are obiceiurile sale, insa cele scotiene sunt foarte interesante. In Scotia se acorda o importanta deosebita premonitiei, astfel ca fiecare incearca sa ghiceasca persoana visurilor sale ori cum va fi casnicia sa, fericita sau... nu se va casatori deloc.

Mai exact erau invatati de mici sa prevada cum va fi viata lor relationala. Astfel existau superstitii ciudate, spre exemplu pentru a ghici cu ce litera incepe numele jumatatii se lua un ceas la ora 12:00, se rasuceau limbile acestuia desupra capului si se arunca in spate peste umarul stang. Cand ceasul cadea, se duceau si il ridicau. Numarul pe care il indicau limbile acestuia (intai cea mica si apoi cea mare) corespunea unei o litere din alfabet, acea litera cu care incepea numele perechii sufletesti.

O alta superstitie consta in aruncarea in foc a doua nuci. Daca acestea ardeau lent prevesteau o casnicie prospera si fericita, daca insa explodau sugerau ca acea persoana nu urma sa se casatoreasca prea curand.

Scotienii mai aveau si alte obiceiuri interesante. Spre exemplu de 14 februarie (actuala zi a indragostitilor) se aranjau doua boluri frumoase si in ele fiecare baiat si fata puneau un biletel cu numele lor. Un bol era cu nume de baieti, iar celalalt purta biletele fetelor. Fiecare extragea din bolul cuvenit un biletel, iar daca se nimerea ca o fata sa extraga numele unui baiat ce avea biletelul ei, atunci acestia ramaneau impreuna un an.

Nu cred ca mai este cazul sa vorbim despre tinuta traditionala a barbatilor scotieni, tinuta ce se poarta si cu ocazia nuntii.

Si fetele puteau sa ii ceara in casatorie! Insa nu oricand, ci numai pe 29 februarie, deci doar o data la patru ani barbatii se puteau bucura de posibilitatea sa fie ceruti in casatorie.

Noaptea burlaciei din zilele noastre era reprezentata la scotieni de o plimbare a miresei. Doar ea se putea bucura de nebuniile ce preceda casatoria. Mai exact, viitoarele mirese luau in maini un bol si se urcau intr-o trasura. Fiecare barbat care le zarea putea sa le sarute cu conditia de a pune in bolul din mainile lor o suma de bani. Va imaginati motivele pentru care aceste obiceiuri nu au rezistat pana in zilele noastre si ce concluzii se puteau trage daca bolul era plin cu bani!

Astazi femeile cauta barbatii cu bani! La scotieni zestea insa o avea mireasa. In functie de zestre era posibil sa fie mult mai atragatoare tanara fata.

Nunta cu dar inseamna sa aducem cadouri (sau bani)? Ei bine, pentru scotieni aceasta expresie sugera faptul ca tatal miresei organizeaza nunta si aduce mancarea si bautura. Daca nunta nu era cu dar, atunci era clar ca fiecare invitat trebuia sa aduca mancare si bautura si, de regula, in aceasta situatie nuntile durau mai multe zile.

Rochia miresei putea avea orice culoare, albul a fost introdus de regina Victoria, care a purtat la nunta ei o superba rochie de mireasa de un alb stralucitor. Miresele scotiene insa imbracau orice culoare, mai putin verdele (culoarea zanelor) si negrul (sugera doliu).

Incursiunea in traditiile tuturor popoarelor din lume este deosebit de interesanta si totodata ne ajuta sa identificam originea obiceiurilor de nunta actuale. Mai mult, ne putem inspira si crea idei noi in organizarea si desfasurarea petrecerii de nunta.