Despre "iesirile ca-ntre baieti" ale barbatilor...

Barbatii aleg, la fel ca si femeile, sa iasa in oras sau in cluburi doar cu prietenii tocmai pentru a discuta picanteriile vietii, acele lucruri pe care si le spun cand sunt doar barbati, exprimandu-si liberi parerile despre viata personala, profesionala precum si despre viitorul pe care si-l doresc in viata.

Desigur, femeile cuminti ii asteapta acasa, singurele, adesea plictisite, inercand sa isi tot repete in gand ca este normal asa ceva, ca peste tot se intampla, ca au si ei libertatea lor. Asa este pe de o parte, daca acestia se intalnesc sa zicem la o terasa, dar teoria nu mai este valabila cand ei se duc in... club. Evident ca intr-un club se bea, se danseaza sau se priveste un dans cu miscari de feline si fete semi sau complet dezbracate.

Asta este realitatea, in club nu stai de vorba, acolo isi are locul si prietena sau... nu. Intr-o excurise care nu este in interes de serviciu deasemenea si prietena isi are locul, dar aceasta se intampla doar daca el ii simte nevia, ii doreste prezenta.

In orice caz, mereu m-am intrebat ce anume discuta ei atunci cand nu ne doresc prezenta. Mi-am rapsun usor scotocind in discutiile pe care si eu le am alaturi de prietenele mele si ceea ce m-a intristat un pic este ca noi de obicei mai mult criticam decat apreciem, ne "spunem ofurile" sau povestim un secret, ceva interzis, o aventura spre exemplu sau cum admiram pe cineva in secret ori o dorinta despre care stim ca nu-i chiar morala, ci rebela, poate perversa, oricum, de care cineva, poate el (de cele mai multe ori El) n-ar trebui sa stie.

Intotdeauna exista secrete. Siguranta aia pe care ne-o dorim in relatie este mai mult o iluzie, iar daca exista, este asa de trecatoare si de scurta... Insa cred ca datoria noastra in cuplu este ca macar sa ceem iluzia acelei sigurante, sa ne comportam de asa natura incat partenerul sa se simta iubit, dorit, privilegiat ca l-am ales sa stea panga noi, fapt ce demosntreaza apreciere, sustinere, sacrificiu si sentimente.

Insa cand lucrurile nu stau astfel inveitabil apar probleme, celalat se simte mintit, marginalizat, prostit, neglijat si mai ales... singur. Cred ca prietenii intre ei ar trebui sa se vada mai mult atunci cand nu trebuie sa isi lase prietenele acasa, poate la fel si noi. Eu cel putin ma vad cu prietenele mele cand el lucreaza peste program sau are unele cumparaturi de facut sau mai schimba ceva la masina ori cine stie ce ocupatie il tine prins si departe de mine. Astfel el nu se simte niciodata singur, parasit, inselat etc. mai ales ca il si sun, fara a-mi cere el, niciodata nu mi-a zis, mereu il sun si stie ca sunt cu fetele. Si el face la fel, cred ca a inteles acele lucruri nespuse. Si totusi... uneori chiar imi doresc tat de mult sa aflu si eu macar unul din multele secrete pe care si le spun... Probabil ca e normal sa se intample astfel, dar intotdeauna ma irita numai gandul ca stiu ca aiesit iarasi cu baietii...

Carmen

---