Despre tacere si palme. Ca intre femei.

Ni se spune ca e urat sa lovesti o femeie. Ca ea nu trebuie atinsa nici macar cu o floare. Suntem invatati ca violenta este rea, mai ales cea care se indrepta spre fiinte 'fragile' si 'delicate', cum sunt femeile.

Stim si suntem invatati toate acestea. Insa putine sunt persoanele care vorbesc despre violenta impotriva femeilor in mod public. Nu pentru ca nu stim ca a lovi o femeie este rau, ci pentru ca „nu e treaba noastra”.

Astfel, suntem multi cei care o omit din raza vizuala, cand ea este atat de prezenta, de reala, aproape palpabila. Pentru ca numai in ultimii 5 ani peste 320 de femei au fost ucise in sanul familiei. Repet: in sanul familiei. Imaginati-va cifrele celor care au „supravietuit” si care inca isi petrec viata langa agresor. Pentru ca, sa nu va ganditi ca dupa o bataie si o eventuala internare in spital, femeile scapa. Ele se intorc tot acasa. Si daca nu se intorc ele, le gaseste el. Are el grija sa nu se uite cine e „stapanul”...

Femeile din Romania stiu despre violenta. Cel putin una din 3 femei „are parte” zilnic de o intalnire cu o forma sau alta a acestui...comportament. Restul, cele care nu stiu, empatizeaza. Toate, in mod tacit, stim. Toate cunoastem macar o vecina, o mama, o sora, o ruda, o prietena care a cazut victima acestui fenomen. Si pe toate ne doare. Uneori intoarcem capul, „sa nu vada ca stim”.

Citeste continuarea articolului pe Garbo.ro

Foto interior si prima pagina: Shutterstock.com