Setari Cookie-uri

Meseria de nevasta

Fals. O meserie nu ocupa 24 de ore din 24. Intr-o meserie exista o fisa a postului, exista niste asteptari precum si o rasplata. In meserii se respecta concediul de odihna, cel de boala precum si sarbatorile legale. Nevasta nu poate cere invoiri, nu aduce scutiri, nu pleaca la ora 18.00 si cu siguranta nu poate cere renegocierea salariului si a programului de lucru. Ce este o nevasta? Si ce presupune rolul ei? Ne place? Ne-am negociat bine statutul? Sau cand am intrat in “institutie” am avut alte sperante? Exista rezolvari?

Fals. O meserie nu ocupa 24 de ore din 24. Intr-o meserie exista o fisa a postului, exista niste asteptari precum si o rasplata. In meserii se respecta concediul de odihna, cel de boala precum si sarbatorile legale. Nevasta nu poate cere invoiri, nu aduce scutiri, nu pleaca la ora 18.00 si cu siguranta nu poate cere renegocierea salariului si a programului de lucru. Ce este o nevasta? Si ce presupune rolul ei? Ne place? Ne-am negociat bine statutul? Sau cand am intrat in “institutie” am avut alte sperante? Exista rezolvari?

Cand eram mica imi priveam mama mereu ocupata, mereu stresata, mereu chinuita de vorbele sau reprosurile tatalui meu. Specatorul masculin nu era multumit de nimic. “Aia statea mai bine acolo”, “Celalata trebuia mutata mai devreme”, “Mancarea putea fi mai sarata”… toate aceste cuvinte spuse de la inaltimea fotoliului comod ma faceau sa imi pun reale intrebari asupra viitorului meu.

Intre ce vrei si ce iese


Am hotarat sa nu devin o copie fidela a mamei mele. Ii dezaprobam capacitatea de sacrificu si felul in care tacea si incerca sa le faca pe toate. Se trezea la 3, 4 dimineata, se culca, sau mai degraba pica moarta de oboseala, tarziu in noapte. Incerca sa faca fata slujbei si familiei. Nu ii spunea niciodata tatalui meu nimic. Iar tatal meu, prin urmare, nu facea mai nimic. Doar critica.

Adolescenta fiind m-am hotarat ca atunci “cand voi fi mare” sa am femeie de casa, bucatar si bona. Refuzam sa invat sa gatesc tocmai pentru a ma proteja de tentatia “scalviei”. Au trecut anii iar barbatul care mi-a cucerit inima si mintea m-a facut intr-o oarecare zi sa-mi doresc ca placinta mea cu mere sa fie cea mai buna placinta din lume. Am inceput sa gatesc din placere, sa fac curat din placere, sa invat sa fiu femeie pentru el. Alti ani au trecut si eu ma simt din ce in ce mai aproape de mama…

Timp, doar inca putin timp


Ceea ce nu intelegeam in adolescenta inteleg astazi. Puterea mamei mele de a face eforturi supranaturale venea din iubirea pentru noi, din daruirea pentru tot ceea ce inseamna familie. Si totusi…
Astazi ma intreb pana cand? Cum fac sa obtin mai mult timp? Si unde sunt eu? Lucrurile pe care le fac zi de zi sunt cele care ma reprezinta? Spalatul, calcatul, gatitul, cumparaturile, grija pentru fiecare lucru care misca sau nu?
Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
15 Ianuarie 2008
Echipa Kudika
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.