Actul casatoriei: plus sau minus pentru relatie?

Printre dorintele fiecarei persoane se numara, alaturi de o stabilitate in cariera, intemeierea unei familii. O medie facuta la nivelul populatiei a relevat faptul ca femeile isi doresc mai mult decat barbatii sa se casaoreasca sau cel putin ele recunosc aceasta dorinta.

Cuplurile care se iubesc, puternic indragostite isi doresc sa se casatoreasca, insa am observat cu tristete ca tot mai multe persoane casatorite sustin ca nu-i usoara o casnicie. De ce aceasta afirmatie cand se iubeau atat de mult inaintea casatoriei si isi doreau enorm de mult sa fie impreuna pentru toata viata? De ce pana la casatorie relatia este atat de frumoasa, ca mai apoi sa devina plictisioare sau cu multe neajunsuri? De multe ori imi pun aceste intrebari si nu stiu cum e mai bine, casatoriti sau asa cum suntem acum?

Nu stiu ce anume face din casatorie o greutate sau chiar o povara. Poate nereusita unora, insuccesul lor sa demoralizeze si alte cupluri casatorite, poate viata grea si neajunsurile care duc la inmultirea certurilor... Poate ca unul dintre momentele de cumpana il reprezinta venirea unui copil, cand viata intima scade in intensitate pana la absenta ei pe o perioada de timp destul de lunga. Insa, daca exista sutinere si dragoste intre cei doi parteneri momentele de tandrete si romantism pot fi la fel de numeroase.

Sa fie oare de vina actul casatoriei Acel «DA» spus in fata preotului? De fapt, cred ca nu ceea ce se semneaza la primarie si se jura in biserica schimba relatia celor doi indragostiti, ci conotatia psihologica pe care o atribuie acestor juraminte. Odata casatoriti, cei doi au prea multa incredere in relatia lor, si conform expresiei «ce-i mult strica», aceasta incredere duce la pierderea unor gesturi ce aveau o mare importanta in frumusetea si intensitatea relatiei. Acele mici flirturi, gesturile de surprindere a partenerului, ingrijirea imaginii de sine atat in afara casei cat si in casa si toate acele actiuni prin care se incerca mentinerea interesului partenerului faceau sa existe cel putin saptamanal momente superbe in relatia celor doi.

Cu timpul se instaleaza rutina, te astepti ca sufletul pereche sa vina in bratele tale chiar daca te-ai uitat la meciuri toata seara ori ai trebaluit prin casa facand ordine si mancare, uitand de existenta celuilalt. Probabil ca atunci cand exista atat de multa siguranta ca celalalt te iubeste ajungi sa consideri ca anumite lucruri si gesturi ti se cuvin. Ti se cuvine ca partenerul sa te doreasca chiar daca arati indezirabil pentru ca nu te-ai mai ingrijit in ultimul timp (doar nu mai trebuie sa cuceresti pe nimeni), ti se cuvine sa iti acorde timpul din week-enduri, seara sa fie acasa, sa iti faca poftele, sa te plimbe cu masina ori sa gasesti mancare calda cand ajungi acasa. Realitatea este ca nimic nu ni se cuvine, mai ales cand este vorba de dragste. Nici o lege nu ii poate impune limitele, iar daca ne iubim partenerul atunci vom face in asa fel incat sa se simta bine langa noi, caci orice om si fiinta trage sa fie cat mai mult timp acolo unde se simte bine. Probabil va ganditi: si cu reciprocitatea ce se intampla? Daca te porti cu dragoste este firesc sa astepti acelasi comportament din partea partenerului. Insa se spune ca omul de langa noi este ceea ce scoatem la iveala din el. In general gesturile frumoase si pasionale vor fi intoarse de catre partener, caci va iubiti si amandoi va doriti o relatie frumoasa.