Setari Cookie-uri

Povestea unei iubiri interzise

Unii sustin ca iubesti doar o singura data, altii ca poti iubi de mai multe ori... Eu cred ca fac parte din prima categorie, desi tare mi-as dori sa pot spune ca nu-i asa. La un moment dat, cand intalnesti un barbat frumos, sincer, plin de viata, care te sustine, te face mereu sa razi si te complimenteaza incat in fata lui te simti cea mai furmoasa femeie din lume, are grija de tine si te trezeste in sarutari si aroma de cafea, e romantic si nu-l poti acuza de neatentie, e pur si implu imposibil sa nu te indragostesti de el. Stiu, descrierea seamana cu cea a barbatului perfect, dar eu chiar nu i-am gasit defecte, decat unul singur: dragostea pentru muzica.

Fericirea noastra a durat mai bine de un an, eram hotarati sa ne casatorim, insa tocmai in cele mai frumoase momente parintii lui au venit cu propunerea unei schimbari radicale: urmau sa se multe in Franta, definitiv, iar el avea sa isi continue studiile acolo. A fost o veste pe care cu greu am suportat-o amandoi... ne hotarasem sa fugim impreuna. Plecam pur si simplu de acasa, ne luam o camera cu chirie (munceam doar eu, insa el castiga bine din concerte si isi putea gasi un loc de munca prin localuri), asa ca puteam incepe o viata impreuna in adevaratul sens al cuvantului. Eu eram dispusa sa fac toate acestea, eram dispusa de asemenea sa plec cu el daca as fi putut continua acolo si parea a fi si el. Insa parintii lui au fost mai convingatori si i-au oferit posibilitati de studiu pentru marea sa paiune (muzica) pe care in tara nu le avea. Atunci era convins ca vom pastra relatia si ca ne vom vizita iarna si vara, de sarbatori si ca imediat ce termina cursurile vom fi impreuna. Eu insa stiam ca nu va fi asa. A plecat si asa a ramas, departe cu sufletul meu cu tot. As vrea sa mai intalnesc un om cu sensibilitatea lui si care sa ma iubeasca atat sau macar sa ma faca sa cred asta. Au trecut ani buni de atunci, iar acum ne-am revazut, sosisem in Franta cu intentia de a participa la un congres. Ne-am intalnit intr-o banala cafenea, amandoi socati sa ne revedem. Am stat o saptamana in care ne-am vazut zilnic. Spunea ca n-a mai fost niciodata la fel de fericit si i se parea o idee buna sa vin sa lucrez in Franta. Insa, de data aceasta nu pot sa fac tot eu un sacrificiu, vreau sa vad venind ceva si de la el. Desi imi doresc o relatie poate la fel de frumoasa, stiu ca aceasta nu o voi putea obtine niciodata langa el, nu pot trece peste abandonul lui, nu-i pot uita deciziile. In viata conteaza cariera, insa considerentele mele au fost intotdeauna acelea ca muncesti ca sa traiesti, nu traiesti ca sa muncesti. Acum depinde doar de ceea ce intelege fiecare prin “a trai”, eu inteleg a face ceva ce te face fericit.

Citește și:

Alina

Vizionare placuta


Kudika
23 Septembrie 2008
Echipa Kudika
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.