Pe culmile destinului

Am sufletul tanar, insa nelinistea ce m-a coplesit in ultima vreme imi arata ca este posibil ca visurile mele sa se fi ratacit pe drum. Este posibil sa nu mai ajunga si la mine. Si am obosit rau sa caut fericirea. Am ajuns sa cred ca in viata nu poti fi fericit de mai multe ori. Fericirea ti se da o data si apoi ti se ia. Daca fericirea exista, sunt sigura ca a mea e bine ascunsa. Si chiar daca as pleca intr-o expeditie sa o gasesc, tot nu mi s-ar arata.

Devine tot mai greu in ziua de azi sa gasesti o persoana care sa ajunga sa te inteleaga din priviri, o persoana care sa stie cand ai nevoie de ceva si care sa intuiasca cand un lucru nu-ti da pace. E greu sa gasesti pe cineva care sa stie ce te macina, care sa simta ca ai nevoie de o imbratisare, pe cineva care sa faca multe lucruri pentru tine si sa le faca fara sa-i spui tu ca trebuie sa le faca.

Mi-a placut intotdeauna sa cred ca visurile pot sa transceada granitele irealului si ca pot deveni reale. Naiva conceptie, nu? Daca visezi cam mult exista riscul sa te lovesti de realitatea crunta si sa vezi in ultimul moment cum oamenii la care tineai te injunghie pe la spate. Iar tu din prea multa generozitate, sa incerci sa treci cu privirea si sa mergi mai departe. Am pierdut atatea prietenii frumoase incat am ajuns sa spun ca, in afara minciunii, omul nu mai stie si altceva. De multe ori cand imi era greu mi s-a aruncat un cutit in spate. Pe oameni nu-i interseaza daca sufletul tau plange...

Daca ai prieteni de suflet, atunci tine-i aproape. Ei nu-ti vor face rau niciodata. In ceea ce priveste implinirea sentimentala, fiecare dintre noi este dator sa o caute pe cont propriu. Va trebui insa sa treaca mult timp pana cand destinul tau sa se intretaie cu destinul unei alte persoane. Pana in momentul in care doua inimi sa bata impreuna si sa fie precum focul si aerul este cale lunga. Mi-ar placea sa ma trezesc din aceasta visare si sa stiu ca atunci cand o sa ma trezesc realitatea nu o sa ma loveasca iarasi. Nu mai vreau inca o rana pe suflet, sunt satula de gustul de amar. Dar, de data aceasta ceva e diferit… Nu stiu cum sa explic, dar o stiu...