Permis de casatorie

Ea a ramas la parerile ei. Foarte surprinsa am ramas insa cand si el, deodata, a fost de acord cu ea. A fost de acord ca eu nu stiu sa gatesc ca mama lui, ca ea ii aranja altfel lucrurile, ca nu stiu ce-i mai facea ea etc. L-am intrebat uimita: “Atunci, daca tie toate astea iti plac si stii ca eu nu le faceam, de ce ai stat cu mine un an? Nu ti-a parut rau de timpul tau? Ca mie de al meu da!” era vorba sa ne casatorim, insa permisul casatoriei noastre statea in bratele mamei lui. L-am intrebat atunci, pe loc, daca mai vrea sa fim impreuna si a stat pe ganduri. Nu a zis nu, dar nici da. N-a mai apucat sa raspunda, m-am dus in camera, mi-am facut bagajele si am plecat. M-a cautat dupa 2 saptamani rugandu-ma sa ne impacam. Nu ne-am mai impacat, si acum mai insita sa reluam relatia. Nu o vom relua, m-a marcat ata de mult faptul ca unii oameni pot fi atat de slabi, ca nu pot avea propriile pareri, incat nu vreau sa mai aud de barbati mamosi. Avea dreptate mama!

Emy