Parintii ne-au despartit

Vazand cum planul ei de a ma indeparta de Fabi reuseste pe zi ce trece, mama a inceput sa-si aprofundeze planul de despartire. A inceput sa-mi repete, zilnic, fara sa exagerez, cum ca eu sunt o fata “atat de desteapta si frumoasa”, incat ar fi fost pacat sa raman cu un baiat care nu ma pretuieste. Imi spunea ca Fabi provine dintr-o familie dezbinata, iar, daca as ramane cu el, voi vedea cum el a mostenit tot felul de defecte incorijibile de la tatal lui. Imi povestea de prietena ei cea mai buna, care in timpul liceului avea un iubit “numai lapte si miere”, singurul lui defect fiind faptul ca avea un tata extrem de violent, pe care l-a mostenit… insa proaspata lui sotie n-a aflat acest lucru decat prea tarziu, dupa casatorie. Imi spunea ca stie ca viata in ziua de azi este mai usoara, ca lumea divorteaza si de doua ori pe an, insa eu chiar imi doream sa fiu una dintre acele femei? Nu imi doream sa fiu fericita alaturi de un sot bun, din prima incercare? Toate intrebarile si cuvintele ei rasunau foarte puternic in mintea mea si, cu cateva zile inainte de a termina clasa a 12-a, m-am despartit de Fabi. Incepusem sa-mi doresc si eu, la fel ca mama, sa cunosc un barbat manierat, imbracat la costum si cravata, care sa ma trateze ca pe o printesa si sa asigure un viitor plin de succes viitoarei noastre familii.

Probabil ca orice femeie ce a iubit vreodata cu adevarat intelege cat de mult regret se ascunde in spatele cuvintelor pe care le scriu acum. Iubirea nu tine cont nici de clasa sociala, nici de bani si nici macar de trecut. Iubirea este data, creata si recreata pe parcurs, de doi oameni inteligenti, ce se adora reciproc. Ar fi trebuit sa stiu ca un barbat “cu cravata” nu avea cum sa ma iubeasca asa, atat de arzator, de puternic si de real ca Fabi. Si nu, eu nu sunt dintre cele ce cred ca prima iubire nu se uita niciodata. Din contra, prima iubire poate sa fie un esec total, insa, pentru mine, el nu a fost doar prima iubire, ci singura. M-a convins de acest lucru chiar sotul meu…