Dincolo de iubire si uitare

Chiar daca azi pasesc singur aici, pe lumea muritorilor ce nu mai stiu si nu mai cred, eu nu am uitat. Nu ti-am uitat parul matasos, privirea uneori blajina, alteori dojenitoare si nici atingerea degetelor tale blande ce ma opreau de fiecare data cand voiam sa pangaresc dragostea noastra prin cuvinte absurde, pieritoare in fata vremii. Stiai pe semne, ca iubirea noastra pamanteana nu va dura si voiai sa profiti de orice minut, de fiecare clipa in care ne aveam alaturi . Poate parea ciudat, dar uneori inca mai astept sa iti simt palma calda pe obraz... si alteori chiar te aud venind, desi nu esti..si nu vei mai fi niciodata.

Nu as fi crezut, atunci cand radeam si ne purtam ca doi copii mari si invingatori in fata lui Dumnezeu, nu as fi crezut ca tu ma vei parasi, ca nu iti voi mai auzi rasetul si sufletul imi va sangera de dorul lui. Pentru ca odata ma credeam invincibil si mult peste divinitate. Nu stiam ca doar noi doi eram asa, nu eu sau tu, ci doar amandoi, impreuna. I-am speriat, insa, prea mult pe zei. S-au infricosat la gandul ca legenda sufletelor pereche incepea sa reinvie, asa ca au pus simbrie necurata pe singura cale de salvare a tuturor sufletelor flamande si nelinistite in cautarea adevaratei iubiri.

Mi-a fost teama mult timp sa ridic ochii spre cer. I-am plecat la vazul altor povesti mult mai fade decat a noastra, bucurandu-ma in sine-mi ca prin mediocritate ele erau sortite victoriei.

Cu toate ca durerea uneori ma macina, pastrez intotdeauna masca barbatului rational ori de cate ori am nevoie de ea. Si o folosesc perfect, exact asa cum m-ai invatat. Totusi, nu se poate ca un semn, un cuvant, o umbra sau vreun nor ratacit prin privire-mi sa nu ma intoarca pentru o secunda la tine. Atunci, timpul parca sta in loc ascultandu-mi tristetea si iubirea mea ajunge acolo sus la ingeri.

Sa ma ierti, insa, ca nu pot zabovi prea mult. Durerea ce vine odata cu amintirea ta, e plina de un venin amar, inselator, mult prea puternic pentru un biet muritor ca mine.

Mi-amintesc cum spuneai mereu ca oamenii nu ar trebui sa sufere, sa planga, si nici chiar sa iubeasca. Spuneai asta pentru ca tu stiai ce avea sa se intample. Dintre noi doi, tu ai presimtit calvarul, pentru ca dintre noi doi, tu purtai scanteia divina.