Trebuie sa ne casatorim si am aflat ca ma inseala

Nu cred ca mai vreau sa ma marit cu el, stiu in sinea mea ca nu-l voi ierta niciodata, ca nu il voi mai privi dulce si sincer, stiu ca mereu in sufletul meu o umbra de ura acerba va mocni si totusi... Nu am puterea de a ma desparti de el. Acum ma enervez, imi zic in minte o mie de lucruri si GATA, sunt hotarata sa ma despart, plec de acasa si dupa o ora ma simt pustie, parca as fi singura pe lume si o disperare de nedescris ma cuprinde, o dorinta de nestapanit ma cheama inapoi... Rational vreau, sentimental... nu pot.

Cum as putea scapa dintr-o astfel de stransoare? Am mai avut relatii, si deci esecuri, am trecut destul de usor peste, dar acum ma simt... sfasiata. Care este solutia sa poti, sa reusesti sa faci ceea ce constientizezi ca este bine sa faci, care este cheia puterii intr-un astfel de moment?

De unde sa-mi adun taria? Stiu ca orice om poate trai singur, dar... degeaba stiu. As vrea sa fug departe, macar o vreme, poate asa... uit. Nu inteleg de ce unii oameni distrug asa sufletul si visele unei persoane, cum isi pot bate asa joc de timpul lor, de sperantele lor si mai ales de sentimentele lor, doar pentru aventuri? Merita un astfel de sacrificiu? Nu inteleg de ce astfel de oameni care stiu ca nu sunt capabili de a fi fideli, cum de isi fac o relatie in care joaca teatru mereu, mai ales de ce isi fac o astfel de relatie si de ce mai cer in casatorie partenera? Ce le lipseste? Stabilitatea pe care oricum nu si-o doresc? O familie in care oricum nu se vor simti fericiti si pe care nici nu vor fi in stare sa o faca fericita? Sau ideea ca are cine le face de mancare si le calca o camasa? Ma navalesc mii de ganduri, de neintelegeri, nu vad un sens, nu vad logica lucrurilor, parca ar fi nebun si imi este imposibil sa descifrez macar o dorinta a lui... ceva legat de mine. Ce caut eu aici, langa el? Ce cauta el langa mine? Vreau doar sa doara mai putin, sa aud un sfat pe care sa-l urmez si sa doara mai putin, caci stiu sigur ca eu pe deget inelul dat de el nu-l voi purta vreodata...

Enry