Cand Dragostea e oarba si partenerul Hot

In zilele noastre am ajuns sa cred din ce in ce mai putin in dragoste. Modul in care am crescut si (nu) am fost educati, interesul tot mai mare pentru bani, lipsa unor maniere care ne trebuia de mici implementate si pe care nu a avut cine sa ni le arate atunci cu tot cu importanta lor, ritmul alert de viata si dorintele tot mai scumpe...

Parca toate acestea au facut din majoritatea oamenilor doar fiinte care sa alerge dupa partea financiara, care sa uite sa mai aiba incredere, sa iubeasca cu adevarat, sa daruiasca si sa se daruiasca, sa aiba moralitatea fidelitatii... Abia de mai vad frumosul dragostei la adolescentii care traiesc acele sentimente nebune si pure...

Si eu am fost indragostita... tinereste. La fel de orb si pur ca un adolescent, desi trecusem clar de varsta aceea. Insa mi-a placut, fara sa observ ca de fapt El purta o masca asa frumoasa...

Un talent teatral innascut pe care nu am vrut sa il observ si nici sa-l cred, am vrut sa cred in dragoste... Dar dragostea e rara, mai ales pentru cei care au o situatie instarita.

Acesta era cazul meu. Ai mei au avut o situatie financiara foarte buna, asadar eu n-am muncit prea mult ca sa am casa, masa si tot ce imi mai trebuia, haine alese si tot luxul pe care orice domnisoara si l-ar dori macar in tinerete cand viata pare sa fie cea mai frumoasa. Eram o fericita, imi lipsea doar o familie si chiar mi-o doream. Imi terminasem studiile, studii de varf, aveam deja o cariera deja formata, desi... se putea mai mult, dar suficient cat sa imi pot intemeia linistita o familie.

Si l-am gasit pe El. Desi mama nu l-a putut agrea niciodata, manata parca de un inexplicabil instinct matern, totusi eu am vrut sa cred in visele mele si nu am ascultat-o. Asadar m-am lasat purtata de mireasma dulce a florilor primite, de cuvintele dulci pe care nu il durea gura sa le rosteasca, de gesturile tandre si atentia vadit intentionata pe care mi-o acorda.

Am uitat insa, cu toata inteligenta mea amortita parca atunci, ca oamenii in situatii critice se schimba. Trebuia o astfel de situatie, o situatie in care sa-l observ dincolo de masca. Dar ea n-a venit si nici eu n-am avut grija sa o creez. Asadar m-am lasat purtata in minciuni.

Ne-am casatorit, ca apoi sa apara o problema ce mi-a ridicat serioase semne de intrebare. Nu dorea sa avem un copil. M-am tot intrebat de ce si ce s-ar fi intamplat daca din intamplare as fi ramas insarcinata, dar am sesizat ca el isi dorea protectie cu fiecare act sexual. Ceva nu imi parea a fi in regula...

---