Viitorul meu Sot se intalneste cu Fosta...

Am vorbit cu ea si amandoua aveam aceeasi parere: iubitul meu mintea si de obicei cel mai frecvent motiv ca un barbat sa isi minta iubita este ... inca o iubita.

Ca atare am luat masuri. Mi-am incalcat toate principiile morale fiindca trebuia sa aflu daca ma inseala sau nu, sa inteleg si eu ce atitudine sa iau fata de relatia noastra.

Astfel ca am intrat in arhivele lui de mail si Messenger, m-am uitat pe factura la numerele de telefon, asadar am identificat o Ea. Apoi am aflat ca era chiar o fosta... utlima cu care fusese impreuna, care il parasise pentru cel mai bun prieten al lui.

Din discutii parea ca ea se juca cu el, iar el inca mai simtea ceva pentru ea, se intalnisera in serile in care m amintea pe mine ca iese cu prietenii sau cu colegii, insa nu isi adresau cuvinte dulci, ci doar de puternica preietenie, lipsite insa de aluzii sexuale.

Am inteles atunci ca el inca mai cauta un remediu pentru orgoliul sau ranit, am inteles ca nu sentimentele erau la mijloc, ci doar rana lui inca nevindecata, acea rana puternic legata de stima de sine...

Mi-am propus atunci sa il las sa isi rezolve problemele din trecut, am inteles ca pentru el era important, apoi sa poata lua o decizie corecta cu privire la noi. Asadar am cautat sa imi fac rapid de lucru: am gasit o serie de pretexte sa tot plec din tara sau prin tara, cu job-ul sau in interes personal, fix cand stiam ca el nu poate lipsi de la serviciu ca sa nu se intrebe de ce nu-l iau cu mine.

Dupa doua luni si jumatate lucrurile au inceput sa ia un alt drum. Nu l-am mai controlat, ci am asteptat doar sa il simt aproape, cald, dulce, safe.

Si l-am simtit, s-a intors si s-a transformat chiar, a inceput sa imi faca surprize, sa fie afectat de plecarile mele, sa caute solutii si job-uri pentru a ma aduce aproape de el si mai mult decat atat, mi-a propus sa legalizam logodna, a inceput sa fie dornic de timpul petrecut impreuna, practic eram din nou DOI.

Stiu ca nu e neaparat meritul meu, dar am avut rabdarea sa il las sa aleaga. Poate ca de fapt nici nu aveam alta solutie, dar trebuia sa stiu ce drum alege, daca ma iubeste sau nu, daca intr-adevar el este cel ce va fi tatal copiilor mei. Acum suntem fericiti impreuna, insa inca mai tresar cand imi spune ca intarzie... El nici pana azi nu stie ca eu STIU, el crede ca totul a fost o intamplare... Ma gandeam candva sa ii vorbesc despre asta, dar n-am gasit taria de a o face. Ma intreb insa, uneori, daca mai e vreo rana de vindecat...

Crina

---