Esecurile din dragoste - Lectiile invatate pentru sufletul pereche

Unii isi gasesc sufletul pereche mai repede, altii mai greu, probabil totul depinde de complexitatea relatiilor, de felul in care este temperamentul celor doua suflete. Asa sunt oamenii, unii mai complicati, altii mai simpli, altii cu firi complexe de artisti, altii mai practici si tot asa.

Ca in cazul oricarui om, si sufletul meu si-a manifestat intens dualitatea, nevoia de a gasi acel barbat care sa imi fie alaturi pentru toata viata, pe care sa-l iubesc cu toata puterea sufletului meu si care sa fie tata pentru copiii mei.

Am inceput sa-l caut cand nici nu implinisem 18 ani, seprand la o poveste precum cele din carti, la o dragoste ce se naste din copilarie sau adolescenta. Si am gasit baiatul cu care sa “imi scriu” povestea. Doi ani de dragoste nebuna adolescentina, trecand peste cuvinetel parintilor pe care ii vedeam ca pe dusmani atunci cand incercau sa se opuna relatiei in care ma aflam, neintelegand cat de important era pentru mine sa cred ca iubesc si ca sunt iubita. Ca primele relatii, acea dragoste a fost probabil cea mai pura, tocmai pentru ca ratiunea nu isi spusese deloc cuvantul, nu lasase amprenta ei de critic, credeam doar in ceea ce simt si visam departe in timp alaturi de acel baiat. Evident ca am mai crescut, am urmat drumul facultatii si amandoi ne-am schimbat enorm, poate chiar prin prisma inceperii vietii sexuale, cand am realizat ca noi eram foarte buni prieteni, dar atat. Despartirea a fost crunta, parca intreaga viata se termina acolo, asadar am suferit mai mult de o jumatate de an, timp in care am intors pe toate partile relatia, evaluand compatibilitati si incercand sa inteleg ce anume m-a facut nefericita, ce anume imi doream de la o familie de fapt sau unde gresisem crezand ca imi doresc. Desigur, n-am aflat atunci sufieciente raspunsuri.

Apoi m-am reindragostit, de data aceasta cu grija, pe semne ratiunea incepuse sa isi impuna prezenta alaturi de suflet. De data aceasta am inceput sa interpretez gesturi, ganduri, reactii, mi-am dat seama care imi placeau si care nu, unde nu era suficient si cum as fi putut sa fac sa devina suficient. Desigur, si aceasta relatie, mult mai intima decat prima, s-a sfarsit, suferinta fiind si mai mare.

In urmatoarea relatie n-am mai intrat cu sufletul, ci am cautat in mod clar ceea ce imi doream, am gasit un barbat cu 10 ani mai in varsta decat mine pe care chiar l-am iubit, si inca mult, dar eram eu prea cruda sa stiu sa ma comport corect intr-un cuplu, astfel incat sa nu-l ranesc pe celalalt. Insa el m-a invatat ce ar trebui sa fac, cum ar trebui sa ofer, cat, cand si multe, multe detalii care mi-au fost ulterior deosebit de utile.

---