Un Craciun... in DOI

Apoi sa facem agale o cafea, ceva rapid de mancare si sa vorbim, in sfarsit, fara nicun stres, de noi, ori pur si simplu sa ne privim fara a zice nimic pana ne bufneste rasul.

Sa ne fugarim prin casa ca doi copii jucandune si sa ne certam usor pe globulete sau designul bradului, apoi seara sa mai iesim din casa sa ne vedem prietenii sau sa ne distram pe vreun patinuar. Ori pur si simplu sa ne hotaram in toiul noptii, dupa un film lung, ca vrem sa ne plimbam pe strazile inzapezite si sa ne batem cu zapada.

Apoi sa bem vin fiert, sa mancam prostioare cum numai noi suntem in stare sa le preparam, sa ne chemam prietenii si sa cantam la chitara, apoi vecinii sa ne vina invidiosi la usa sa ne certe, iar noi sa ii invitam sa cante langa noi sorbind dintr-un vin fiert.

Apoi de Craciun sa ne vedem cu totii, cu familiele noastre, sa mai radem pe sub nas la micile lor gafe sau intrebri indiscrene izbucnite dintr-o strafunda curiozitate de parinti, sa mancam cat pentru o luna, sa ne dam cadourile si sa ne intoarcem in cuibusorul nostru unde vom imparti alte cadouri, de data asta din categoria celor care nu se pot arata in public.

Sa miroasa a portocale, a vin fiert cu scortisoara si a brad...

Da, mi-e tare dor de un Craciun in DOI, un timp in care sa ne savuram pe noi, lasand distractiile pe un loc secund, caci, in opinia mea, e timp un an intreg de hoinarit, dar asa rar se gaseste timp (atata timp) doar pentru noi ...

Julis

---