Suflete Pereche...

Suflete Pereche...

Inca de mica, de la varsta cand atractia pentru sexul opus incepe sa se formeze, imi formam si eu ca tot omul o idee despre cum as vrea sa fie El. Era prima data cand imi placea de un baiat, simtindu-ma contrariata de toate gandurile mele pe care nu le stapaneam prea bine, de dorintele inocente de copil si mai ales de intrebarile cu privire la atitudinea pe care ar fi trebuit sa o am.

Exista oare destin? Exista suflet pereche? Si daca da, de ce conform statisticolor sunt mai multe femei decat barbati? Nu avem cu totii jumatatea noastra undeva in lume? Sau nu toti meritam un suflet pereche? Cred ca toate aceste idei sunt utopii, cred ca de fapt acel suflet pereche la care visam fiecare nu exista, exista doar oameni cu care am putea fi compatibili, insa trebuie sa ajungem noi la o anumita maturitate spirtuala, aceasta nefiind necesara pentru intemeierea unei familii (caci multi intemeiaza, apoi se prabusesc), ci pentru o temelie de lunga durata, pentru o relatie puternica, din ce in ce mai puternica si pentru a fi fericiti.

Cred ca esecurile mele relationale au avut alte cauze: n-am stiut unde sa caut, ce sa aleg si nici cum sa ma comport eu. De fapt, cred ca oridnea este un pic pe dos, in primul rand trebuia sa ma cunosc pe mine, sa imi stiu nevoile, sa stiu ce m-ar face fericita si ce nu, ce pot oferi, cat, si ce nu. Si nu puteam afla decat incercand, gustand din bucuriile vietii, din ocaziile care imi apareau in drum, trecand prin mai multe relatii, exersand sa iubesc, ca apoi sa inteleg, sa stiu cum pot avea o relatie, unde imi sunt limitele, unde sa il caut, ce vreau de la el, ce ii pot oferi si pana cand ii pot oferi.

Da, cred ca toate zbaterile noastre, toate relatiile pe care le avem sunt de fapt niste pagini ale cartii dragostei, pagini pe care trebuie sa le invatam, epxeriente necesare, pregatitoare pentru ceea ce vrem cu adevarat si ceea ce ne-ar face fericit. Pacat ca unii renunta pe drum... raman blocati intr-un capitol si cred ca nu mai au nevoie de o relatie stabila sau ca pur si simplu nu pot sa o aiba. Poate chiar asa e... cine stie?

Asadar, n-am incetat sa caut, sa ma indragostesc nebuneste, cu toate fortele mele, sa iubesc intens, apoi sa sufar ingorzitor la o despartire, simtindu-mi sufletu sfasiat, dar stiind ca nu trebuie sa ma opresc.

Am iubit de fiecare data ca pentru prima data...

Macar sa imi inec viata in iubiri asa puetrnice, in relatii atat de pline, chiar daca n-au durat atat cat imi doream atunci. E o gandire buna, sunt sigura, fiindca pentru mine a dat rezultate. Azi am familia mea si sunt fericita. Nu stiu daca exista Sufletul Pereche... dar atat de mult as vrea sa cred ca da! Poate ca nimic nu e intamplator...

Iulia

Vizionare placuta


Kudika
4 Ianuarie 2011
Echipa Kudika
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.


Setari Cookie-uri