Nu te mai iubesc, draga mea...

Da, si credeti-ma, chiar am vrut sa ii spun sa se linisteasca si sa il presez sa ramana. Sa ma iubeasca, sa lupte pentru ceea ce creasem impreuna. Totusi nu am facut asta. Am facut gratare, am facut limonada. Am pus masa pentru patru. L-am iubit din departare”.

Aceasta este lectia de forta pe care ne-o da Laura A. Muson. "Si intr-o zi, iata-l ca se intorcea acasa de la serviciu devreme, apucandu-se sa tunda iarba. Un barbat nu tunde iarba din fata casei daca planuieste sa o paraseasca. Apoi a reparat usa care era stricata de opt ani. A spus ceva despre prispa care ar fi trebuit revopsita. Prispa noastra. A spus ca avem nevoie de lemne pentru iarna viitoare. Viitorul. Incet incet, incepea sa se gandeasca la viitor.

De Ziua Recunostintei, sotul meu a spus ca este recunosctor familiei sale. Era in sfarsit inapoi.
Si a vazut ce ii lipsise: mandria. Isi pierduse increderea in el insusi.

Iar adevarul este cel mai serios pumn in stomac pe care il poti primi: nu un sot, o bucata de pamant, un job sau banii te poat face fericita. Aceste realizari, aceste relatii ne pot potenta fericirea, este adevarat, dar fericirea trebuie sa porneasca din interior. Sa te bazezi pe orice altceva este chiar letal.

Sotul meu a reusit sa isi gaseasca calea. Din acel moment am avut lungi discutii. De fapt, chiar sotul meu m-a incurajat sa scriu despre chinul nostru, ca sa ajut si alte cupluri ce au ajuns in acest moment al relatiei. Oameni care se simt speriati si blocati. Cei care cred ca sentimentele lor temporare vor fi de fapt pentru totdeauna. Care incearca sa scape prin cea mai usoara metoda.

Sotul meu a incercat sa ma invinuiasca pe mine pentru durerea lui, sa transfere sentimentele negative pe care le avea fata de el insusi, asupra mea. Dar eu m-am retras. Si am asteptat. Si a mers”.

"Chiar putem sa gasim fericirea in acel moment cand ne simtim singuri si abandonati?", am intrebat-o pe Laura Munson. "Fericirea este o alegere. Tot ceea ce simtim tine de alegerea pe care o facem. De atat de multe ori ne simtim victimizati de catre alti oameni sau intamplari si simtim ca emotiile noastre ne scapa de sub control. Dar nu este adevarat. Daca reusim sa vedem ca exista o recompensa nemaipomenita atunci cand avem forta de a ne controlam emotiile - de a alege fie sa fim tristi, fie sa fim fericiti, speriati sau incantati... ne indepartam de acea postura de victima si devenim responsabili si liberi. Eu cred in concentrarea pe momentul prezent si in intrebarea pe care mi-o adresez: <> Lumea posibilitatilor se deschide pentru tine atunci cand poti trai prin raspunsul la aceasta intrebare", raspunde scriitoarea.

Iulia Sima
22 Februarie 2011

Urmareste-o pe Iulia Sima

Este jurnalistă, artista și activistă pentru drepturile omului (cu aripi de Powerpuff girl feministă incluse). E tare mândră că face parte dintr-o echipă cool&smart alături de fetele...