Ma marit cu... fostul sot

Ceea ce ma nelinisteste este gandul ca vechile rani nu trec sau ca cicatricea ramasa ne va urmari relatia in viitorii ani de casnicie...


Dar n-am gasit un altul la care sa tin atat de mult cum tin la el. Ma marit cu fostul de parca s-au terminat barbatii la el... Dar eu asa simt ca s-a intamplat.

Povestea noastra este destul de simpla. Ne-am casatorit, ne-am "luat" din dragoste sau cel putin asa cred eu, apoi au fost probleme cu joburile noastre si el a gasit ca solutie sa plece un an si jumatate in strainatate pentru a ne asigura finantele dezvoltarii unei familii.

Se intorcea acasa o data la doua luni, mai des nu putea, serviciul era foarte obositor pentru el si ii ocupa tot timpul.

Ceea ce s-a intamplat insa in vremea asta a fost ca el m-a inselat...

Parintii, prietenii, cu totii imi spun ca e normal ca un barbat sa faca asta din pura necesitate fiziologica, imi spun ca barbatii nu pot sta timp indelungat fara sa faca sex... Atunci am vrut divortul... Dar n-au convins, m-au facut sa ma razgandesc...

Ceea ce nu inteleg este insa eu de ce am putut sa ii fiu fidela, de ce nici macar in cel mai umbrit loc al mintii mele nu zacea gandul inselarii, de ce el a putut... Si ceea ce ma macina cel mai mult este... ce a simtit in acele momente?

Este adevarat ca in afara acestui "incident" relatia noastra a fost una minunata, ca smulsa din basme, o relatie plina de intamplari frumoase, constructive. Pentru toate acele momente ma recasatoresc cu el, dar mi-e teama ca virmele minciunii va creste in sulfetul meu...