Iubitul meu este mai mic de inaltime

Iubitul meu este mai mic de inaltime
Kudika
8 Septembrie 2011

Se spune ca dragostea nu cunoaste limite, nu face discriminari, n-are ratiune, dar are foarte mult curaj.

Se spune ca dragostea nu cunoaste limite, nu face discriminari, n-are ratiune, dar are foarte mult curaj.

iubit scundSi totusi oamenii o critica atat de mult...

As vrea sa strang parerile voastre, placute sau neplacute pentru mine, in care vorbiti despre o relatie in care ea este mai inalta decat el...

De ce conteaza inaltimea? Teoretic conteaza si... asa credeam si eu pana nu demult. Simteam si credeam ca barbatul trebuie sa fie mai inalt decat femeia pentru a-i oferi senzatia de protectie, pentru a o putea strange usor la pieptul lui, pentru a domina fizic caci trupul barbatului este mai puternic decat al femeii care ar trebui sa fie gingas si fragil.

Barbatul trebuie sa conduca femia, sa o invarte in dans si pentru asta ii trebuie cativa centimetri in plus.

Barbatul trebuie sa pirveasca de sus in jos femeia

“Barbatul trebuie sa pirveasca de sus in jos femeia si ea invers” imi spunea bunicul cand eram mai mica. Dar de ce aceasta?

Sunt indragostita de un barbat mai scund decat mine si imi lipsesc cele scrise mai sus intr-o oarecare masura, dar ma bucur de toate celelalte care nu sunt scrise, de avantajele de a fi mai inalta. Insa oricat de indiferenta as vrea sa fiu, ma deranjeaza totusi privirile tintite critic asupra noastra, nemultumirile parintilor, glumele neinspirate ale prietenilor si... imaginea in ansamblu pe care noi ca si cuplu o facem in societate.

Oricat de rece as vrea sa raman, totusi imaginea in societate conteaza pentru fiecare dintre noi.

Crestem de mici in idei scornite de societate: trebuie sa fie asa si pe dincolo, normal este sa... Dar care este adevarul? De ce nu ne-am putea iubi daca iesim din tiparele societatii?

Ma gandesc mai departe, proiectez in viitor relatia noastra si imi dau seama ca si copiii nostri ar putea trece printr-un calvar de glume proaste intre prieteni si colegi, toate cu referire la parintii lor, iar gandurile acestea ma ingrozesc.

Cum sa fac sa scap de “gura lumii”? Ce argumente tari sa dau dintr-o prima discutie pentru a nu mai fi nevoie sa suport tot felul de glume? Inclusiv cele cu tenta sexuala...

Elena

Vizionare placuta

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:


Setari Cookie-uri