Raul de Iubire in psihologie - boala celor care au iubit

Deplin, total, adanc… parca nimic nu ajuta atunci cand suferi de raul din iubire… nimic nu picura balsam pe rana… nimic nu aduce uitare in inima… nimic nu umple golul, nimic caderea, nimic agonia, nimic durerea…. Deloc zambet, deloc speranta, deloc viitor. Te stingi incet, cu pasi inceti, mici, timizi, dar siguri. Si ratacesti pe drumuri pe care nu credeai ca o sa le bati vreodata. Si bati la porti pe care nu vrei sa le mai deschizi vreodata. Ti se intampla oare tocmai tie? Si te sufoci teribil. Ceva te apasa puternic in piept. Ai un vis urat? Nimic nu a fost vreodata mai real. O menghina iti strange poalele capului. In acelasi timp, pamantul se crapa sub tine si iti doresti sa te ascunda, sa te inghita…Sa fugi poate… Unde???

Nimic nu-ti opreste ratacirea si nici nu-ti aduce fericirea. Deplin, total, adanc… nu tine… si nu ai aer, nu ai spatiu, nu vrei nimic si vrei totul… il vrei pe el… dar pe el nu il mai poti avea… si atunci nu mai vrei nimic… nici soarele… nici lumina… nici prietenia… nici mana intinsa… nici fericirea celorlalti… cat te doare acum ca altii pot sa se iubeasca si sa se stranga de mana… ti-e mai bine singura... sa fii tu cu tine… te incearca un delir surd… … tu nu esti ca altii.. ei au inca aripi… sa suferi singura, liber… liber in lacrimi… gura uscat si inima uda… liber in melancolie… liber in frisoane si tremurat… liber in dor… liber in nefericire si abis… liber in dor… liber in orgoliu… esti bolnava… bolnava de iubire… de lipsa ei… nimic nu te vindeca decat pe jumatate… nu acum… dar lasa timpul… mai devreme sau mai tarziu… vei trai din nou…

Citeste continuarea articolului pe Garbo.ro