Kudika
7 Ianuarie 2010

Tu nu ranesti cu rea credinta, nu jignesti, nu adresezi cuvinte pe care nu le mai poti lua inapoi niciodata, tu vezi si dincolo de sani si picioare dezgolite, tu nu ma dai uitarii, nu ma dezamagesti fara sa-ti para rau.

Te-am pierdut. Demult. Intr-o file de poveste, intr-un vis magic, intr-o secunda ratacita, in urma cu cateva vieti cand oamenii se priveau, se gaseau si isi spuneau ca nici moartea nu poate sa ii desparta. Si nimic nu ii despartea atat cat sa-i tina prea departe unul de altul: nici romantismul rasuflat pe care il invoc astazi, nici sufletele dezamagite si triste, nici soarta, nici Dumnezeu, nici rasucirile de soarta, nici schimbarile climatice. Demult, ursitii se regaseau in apa, pe pamant si treceau prin foc, vant, lumanari, lacrimi si sange. Cu ochii plini, sufletul valvoi, parul ravasit, privirea tulburata, convingerea ca dincolo de soarta exista de dincolo de ei. Dar eu, eu nu te-am gasit niciodata. Nici atunci. Si nici astazi...

Fac des confuzii caci nu stiu cine esti. Stiu cum ti se spune: ursitul, cel trimis de soarta. Te cautam copila. Ne cautam in vise cu busuioc si somnuri cu perne dulci, dar rar ai venit asa cum mi te imaginez. Te-am cautat cu pasiune in prima mea iubire si te gasisem la un moment dat, dar te-am confundat cu romantismul si visarea. Te-am cautat a doua oara cu dor de iubire si dorindu-mi de-a binelea sa iubesc, dar te-am confundat cu vointa si autoimpunerea. Te caut acum in cea de a treia iubire, dar sufletul matur nu mai crede de ceva timp in magia iubirii. Pamantul e rece si dur cand esti trantit dintr-un norisor de puf si zambetele vii parca iti devin si ele mai triste cu fiecare cadere in gol. Povestile nu vrei doar sa le auzi, vrei sa le simti pe pielea ta, dar viata insasi este o doar o poveste cu inceput si sfarsit. Restul ei pana la tine este basm...

In urma cu ceva timp, m-am oprit sa mai plec in cautarea rabdarii pierdute. Timpul mi-l ocup traind, plangand, razand, zambind, trecand peste dezamagiri, facandu-mi planuri, privind, mirosind, mintind, spunand adevarul, dorindu-mi tastele, apasand tastele, facand parte din univers, visand, lucrand la viata din pura pasiune si destin, simtind real intr-o lume reala, care uita uneori sa mai existe. Si fiecare inceput de iubire ma aduce mai aproape de tine.

De fiecare data, inima incepe sa imi bata din ce in ce mai tare si pupilele imi freamata de bucurie. Si naiva si fericita, cred ca te-am gasit pe tine. Atunci -timpul pentru mine sta mereu in loc. Apoi, in rest, cand ma trezesc -imbatranesc, imi traiesc timpul. Nu ma chinui sa ma lupt cu soarta, sa o bat in piept, cerandu-i sa apari odata. Ma fac ca astept, ca rabdarea e mai infinita decat dragostea... Oare tu stii cum este?...

Vizionare placuta

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: