Setari Cookie-uri

M-am indragostit pe Facebook!

Eram convinsa ca imi va fi mai bine singura. Cel putin pentru un timp. Activitatile zilnice imi ocupau 80% din timpul liber. Nu aveam cand sa ma plictisesc, nici nu vroiam.

Eram convinsa ca imi va fi mai bine singura. Cel putin pentru un timp. Activitatile zilnice imi ocupau 80% din timpul liber. Nu aveam cand sa ma plictisesc, nici nu vroiam. Doream doar sa-mi impart timpul asa cum credeam eu ca e mai bine. Fara sa mai dau socoteala nimanui, fara sa-I mai aud reprosandu-mi: “Iar ma neglijezi!”

Si pentru a fi sigura ca vremea trece in favoarea mea, m-am jucat; pur si simplu... Imi verificam mail-urile, fara chef, nimic nu parea sa-mi atraga atentia.

Off! Iar invitatii. Alta retea de comunicare, acelasi dezinteres din partea mea. Nu aveam cont pe facebook. Nu vroiam sa imi pierd timpul cu asa ceva; oricum el era prea gelos sa inteleaga ca nu “comunicam” decat cu el. Si totusi, m-am gandit eu. Nu mai eram obligat sa-i dau explicatii. Ma incanta ideea de comunicare, de cunoastere. Mi-era dor sa cunosc oameni noi. Aveam totusi prietene pe care le neglijasem in timp asa ca mi-am facut contul.

Ce, mi-am zis: n-am nici de pierdut nu am nici de castigat daca as incerca ,,marea cu degetul". Si uite asa, mi-am incarcat o fotografie, care am crezut ca este mai buna si ma reprezinta, punandu-mi in valoare calitatile expresive ale fetei. Silueta nu aveam de gand sa mi-o expun. Nu-l cautam pe Fat-Frumos. Am acceptat doar ca sa ma distrez, ca de indragostit nici nu doream sa mai aud.

Mi-am vizualizat satisfacuta profilul. Dar parca lipsea ceva. Sunt o fire creativa, asa ca simteam nevoia sa ma exprim, sa imi personalizez pagina. Cum nu ma pot plange de lipsa talentului, mi-am pus mintea la contributie. A iesit un fel de motto, hai sa ii spunem, care sa convinga pe utilizatori ca am chef de vorba chiar daca nu pot sa ma plang de singuratate. Mi-am postat si cateva videoclipuri preferate.

Pana nu demult, o intalnire, un cuvant, o atentie sau , pur si simplu, invitatia la dans erau ingrediente tocmai bune pentru a pune la cale o poveste de dragoste. Acum lucrurile s-au mai schimbat putin…

Nu mica mi-a fost mirarea, cand intr-o seara, am primit pe mail o invitatie de a participa la un vernisaj, al carui protagonist era chiar EL. Nu m-a convins, era o invitatie si atat; as fi dorit mai multe informatii despre el: cu ce se ocupa, cum arata, sa nu ma trezesc cu cine stie cine la intalnire. In poza de profil aparea doar o fotografie abstracta; interesanta, dar nu era el.Nu stiam cum arata. Dar pentru ca nu i-am raspuns, a insistat: ce inseamna si site-urile astea de socializare. Facebook mi-a trebuit…mi-am zis apoi.

Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
15 Aprilie 2010
Echipa Kudika

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.