Targul de fete de pe Muntele Gaina

In muntii Apuseni, in "Tara Motilor", se afla un munte numit Gaina. La poalele acestui munte este comuna Vidra-de-Sus.

Vidrenii spun ca in timpul cand in muntii Bihariei se lucrau baile extragandu-se aur, o gaina de aur iesea din aceste bai spre a se aseza in varful muntelui , pe cuibul sau in care erau oua de aur. Vidrenii atrasi de frumusetea nemaipomenita a gainii, in multe randuri au incercat s-o prinda. Astfel ca gaina a fugit, luand cu sine aurul. De atunci, nemaigasindu-se aur, motii au incetat sa mai lucreze baile.
Muntele Gaina desparte tinutul motului de cel al crisanului.

In ziua de Sfantul Ilie, sau in prima duminica dupa ziua Sfantului Ilie (20 Iulie), linistea de pe Gaina se intrerupe de "Targul de fete", la care participa fetele de maritat sau fetele mari, care vor sa fie petite de feciori.

In zori de zi pe toate dealurile curg moti si moate, criseni si crisene, toti in haine de sarbatoare. Doi delegati din partea motilor din Vidra-de-Sus si doi delegati din partea crisenilor din Bulzesti trag o linie de despartire intre moti si intre criseni.

Fetele care vor sa ia parte la acest targ se pregatesc ani intregi pentru ziua aceasta, fiindca ele trebuie sa ia cu ele si zestrea. Mama, bunica, matusa sau prietenele contribuie cu cate ceva la zestrea fetei mari.

Zestrea care se impacheteaza in lazi sculptate si cu flori colorate, se incarca pe cei mai frumosi cai ai familiei, la care se adauga cele mai frumoase vite si stupi de albine. Pe culmea Gainei isi ridica fiecare familie care are fata de maritat, un cort propriu, in care se expune zestrea si alesii familiei asteapta pe petitori.

Pana la orele zece dimineata, afara de feciorii si fetele care vor sa-si afle aici partea, toti ceilalti sunt ocupati cu vanzarea si cumpararea lucrurilor de casa si agricole, precum: coase, streanguri, greble, oale si diferite poame aduse la targ de criseni.

Feciorii, de asemenea, insotiti de familiile lor aduc tot ce au mai bun, in special o curea frumoasa plina de argint si aur. Dupa ce si-au ales o mireasa urmeaza incredintarea publicului adunat prin schimbarea de "naframi", numite credinte.

Dupa incredintarea celor ce si-au dat mana si dupa targuirea celor trebuincioase, lumea incepe sa pranzeasca adunandu-se in jurul lautarilor.