Setari Cookie-uri

Sunt soacra care inca nu-si uraste nora

Soacrelor din lumea intreaga as vrea sa le cer sfatul, nurorilor din lumea injumatatita a inrudilor as vrea sa le marturisesc ca imi este frica. Problema mea nu este deloc simpla, ba chiar cusuta cu fir de incurcaturi. Am ascultat zeci de istorisiri despre soacre si nurori de la cunostintele mele, am ras cu gura pana la urechi la bancurile care circula liber si nestingherite pe aceasta tema, am aprobat si dezaprobat fara nonsalanta si discernamant de o parte si de alta a ambelor tabere.

Noaptea, in somn, aud voci nastrusnice spunandu-mi “Femeie, aceasta o sa fie nora ta”. Ziua, intre pauzele de timp liber, ma gandesc ce dumnezeului as putea sa raspund. Ca o cunosc deja? Of... e rau sa fi si nora, daramite soacra. As vrea ca toate sfaturile pe care le-am aruncat in viata mea pe unde am apucat, bune sau rele, sa vina inzecit spre mine si sa faca lumina de jur imprejurul meu. Daca o sa o dau in bara, daca o sa o scot din sarite, daca o sa se fereasca de mine asa cum m-as feri eu de ea? Daca din iubire si gelozie pentru fiul meu o sa cred ca nora incearca sa-mi acapareze toata atentia si dragostea fiului? Daca ea chiar o sa nascoceasca planuri diabolice pentru a face asta? Ce o sa fac eu atunci?

Sa fac ce spune sotul meu, sa stau in continuare linistita si cuminte pe banca mea? Daca uneori nu o sa pot? Canapeaua naste mancarici, monstri si soacre cand stii ca ai un singur chip si fiul acela merita cu orice pret sa fie fericit si iubit. Dar mai mult decat mine nu ar putea nimeni sa il iubeasca, nu? Sau ar putea? Bineinteles ca o alta fiinta numita nora s-a nascut intru acest scop: are pe cine, are pentru ce, e harazita sa fie femeia vietii barbatului caruia eu i-am dat viata. Cunosc teorii, nu-mi sunt straine nici explicatiile psihologice si miturile despre categoria aparte a tagmei socrimilor pe care o formam, dar tot nu stiu ce o sa ma fac de acum incolo.

Citește și:

Pana incolo, m-am decis din prima secunda in care am intalnit-o: imi place teribil de mult fetiscana asta pe care a ales-o fiul meu ca nora a mea. Nici eu nu puteam face o alegere mai buna. De acest lucru sunt mandra si de inca unul sunt sigura: bunul gust l-a mostenit de la mine, talentul de selectie de la tatal sau. O sa invat sa o accept asa cum este chiar si atunci cand o sa fie altfel decat este acum. Poate ca o sa invete si ea sa ma accepte asa cum sunt cand nu sunt ca acum. O sa fiu oare singura soacra care nu-si uraste nora?

Sursa: Garbo.ro

Citeste si alte articole pe Garbo. Noi iti recomandam:

Pericolele vopsirii acasa

Ingrijirea tenului in functie de varsta

De ce ne cade parul?

Vizionare placuta


Kudika
7 Aprilie 2009
Echipa Kudika

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.