Setari Cookie-uri

Eterna mireasa a nimanui

N-am fost niciodata in stare sa recunosc deschis ca, in ciuda intimplatoarei mele apartenente la o clasa sociala neobosita in a ejecta, macar din conversatii, marturisirile traditionaliste legate de nunta. Eu am visat intotdeauna la acea zi in care, imbracata intr-o diafana rochie alba, obligatoriu alba, voi alerga catre alesul de netagaduit al inimii mele. Inceputurile iubirilor mele, departe de a-mi lua mintile complet si de a ma face sa traiesc o eterna clipa prezenta, imi aduceau cu insistenta in inchipuire ziua miraculoasa in care eu si cu el ne vom lega pe vecie.

Imi amintesc de o perioada in care treceam, in drumul meu catre job, pe linga un magazin cu rochii de mireasa. Si zilnic parca treceam pentru prima oara, nu-mi puteam lua ochii de la vitrina. Erau expuse acolo cele mai urite rochii de mireasa pe care le-am vazut in viata mea. Bufante, crete, involanate. intepenite pe crinoline, napadite de flori de tul si de dantele ieftine, intesate de perle false si de strasuri. Si toate, dar absolut toate, sugrumate de cite un corset. (Ma gindeam intr-un timp ca de-aia nu mi-e dat sa ma marit, ca sa fiu ferita de suferinta zadarnica a cautarii unui model de rochie de mireasa fara corset).

Si, undeva, intr-un colt de vitrina, trona cea mai urita dintre ele. Era cumplita, sclipicioasa, incarcata cu tot ce trecuse prin mintea goala de orice urma de bun gust a vreunei cucoane cu pretentii de creatoare. Eram fascinata de acea rochie. Traiam pe atunci una dintre iubirile mele zadarnice, gresite, fara sperante. O iubire pacatoasa, pentru un barbat care nu-mi mai apartinea. Si totusi, in durerea si-n inconstienta mea, imploram noapte de noapte divinitatea sa ma ajute, sa-l faca pe el sa ma iubeasca din nou. Dupa mii de rugaminti si dupa tot atitea esecuri, simtind cum sperantele mele incet, incet, mor, am crezut ca poate este cazul sa ofer si eu ceva in schimb, cit de mic, ca trebuie sa fac un sacrificiu. Si am zis: “Doamne, daca faci ca acest barbat sa fie al meu, jur ca voi imbraca la nunta noastra cea mai urita rochie din vitrina asta!”. Si m-am mai hranit un timp, prosteste si copilaresc, cu sperantele resuscitate de juramintul meu idiot.

N-am fost ascultata si inca mai cred uneori ca motivul pentru care nu mi s-a raspuns, nu a fost dorinta mea nelegitima ci poate faptul ca, stapin al frumosului absolut, Dumnezeu n-ar fi putut sa indure, nici macar cu pretul fericirii mele, o asemenea oroare. Si poate tot din acelasi motiv, cu o desavirsita precautie, mi-a strecurat acum in suflet o iubire ce nu are cum sa ma vrea vreodata mireasa. O iubire vie, nestiutoare, zvircolita, ca o fiinta cruda care s-a nascut fara sa stie de ce, traieste fara sa stie cum si asteapta sa invete, intr-o zi, sa moara.

Un articol de Alina G.

Sursa: Kudika.ro

Citeste si alte articole pe Kudika:

Se va marita Carrie cu Mr.Big?

Bijuterii mari

Nu stiu sa mai iubesc
Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
20 Noiembrie 2007
Echipa Kudika

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.