De ce nu ma cere in casatorie?

De ce nu ma cere in casatorie?
Kudika
3 Iulie 2008

Am observat ca nu doar eu imi pun aceasta intrebare, astfel ca mi-am permis sa discut sau, mai bine zis, sa deschid o discutie pe aceasta tema. Multe cupluri au relatii lungi, cu urcusuri si coborasuri caci nimic nu-i perfect, insa chiar si dupa cativa ani de viata duala partenerii intarzie cererea in casatorie. De ce aceasta?

Am observat ca nu doar eu imi pun aceasta intrebare, astfel ca mi-am permis sa discut sau, mai bine zis, sa deschid o discutie pe aceasta tema. Multe cupluri au relatii lungi, cu urcusuri si coborasuri caci nimic nu-i perfect, insa chiar si dupa cativa ani de viata “duala” partenerii intarzie cererea in casatorie. De ce aceasta?

Oare nu sunt convinsi ca ele sunt alesele? Vor inca varietate? Ce motive se ascund in spatele acestei intarzieri sau poate chiar evitari a cererii in casatorie? De cat timp are nevoie un cuplu ca sa se cunoasca?

Si eu am o relatie frumoasa (ca multe alte cupluri necasatorite inca) de doi ani si jumatate, nu foarte multi insa intens traiti. Ne-am certat atat de rar ca nici nu imi mai aduc aminte, ne iubim, abia asteptam sa ne vedem seara dupa serviciu in casuta noastra frumoasa si racoroasa, caci locuim impreuna de mai bine de un an. Avem o relatie superba, ma simt implinita langa el si de asemenea acest sentiment pare sa fie reciproc, se bucura cand petrecem un week-end impreuna, imi ofera tot soiul de mici atentii, imi gateste bunatati, are grija de mine cum nici nu mi-as fi imaginat vreodata. Fiecare dimineata este pentru noi o placere si abia reusim sa ne urnim spre munca. Si totusi... as vrea sa ma ceara in casatorie. M-am gandit ca poate el nu stie de aceasta dorinta a mea, poate ca pentru el casatoria nu este neaparat importanta sau nu are nici un sens, astfel ca mi-am propus sa “inspectez” parerea lui in aceasta privinta.

Am inceput sa pronunt mai des cuvantul “casatorie” in diverse contexte, fie cand ne uitam la un film (“Eu cred ca se iubesc, ar trebui sa o ceara, tu ce zici?”), fie povestind de cate o colega de serviciu care tocmai a fost ceruta (in mod real sau... nu) ori admirand cate un inel sau o pereche de verighete cand mergem la cumparaturi. Culmea este ca reactiile lui erau intotdeauna pozitive, era de parere ca cei ce se iubesc ar trebui sa se casatoreasca (daca au casuta lor si o situatie financiara care sa le permita o viata de familie), alegea impreuna cu mine, in joaca, un model de verighete si isi imagina cum ar sta “inelul dragostei” pe degetelul meu, ne vedea impreuna pana la adancile batraneti, imi zambea sugestiv cand treceam pe langa o vitrina cu rochii de mireasa etc. Si totusi, cererea intarzia sa apara iar rabdarea mea dadea semne de epuizare. Am prins un moment in care stateam amadoi in fata televizorului, imbratisati, si am inceput sa discutam de una, de alta, acel gen de discutii ce cuprind mici confesiuni prin care iti deschizi sufletul.

Vizionare placuta

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.




Setari Cookie-uri