El - Hotul prins in flagrant

Nu mai am nevoie de relatii... sau cel putin o buna perioada de timp pana ma vindec de urmele lasate de celelalte...

Nu cred ca cel mai greu lucru de obtinut intr-o relatie este increderea, fiindca noi credem atunci cand intram in relatie, cred ca cel mai greu este sa o mentii, sa nu inseli, sa respecti si mai ales sa-ti pastrezi sentimentele, daca intr-adevar le ai.

Eu m-am indragostit de viitorul meu sot inca din adolescenta, undeva in primul an de facultate, amandoi tineri cu idealuri si cu toata lumea la picioare. La varsta aceea te simti nemuritor... si chiar esti, fiindca asa crezi tu si asta e cel mai important, ceea ce crezi.

Ne-am indragostit nebuneste si am trait o poveste de dragoste cum poate numai in carti mai sunt descrise, cu timp frumos petrecut impreuna, cu excursii, cu petreceri care mai de care mai pline de nebunii, cu nopti de dragoste romantice, cu alte nopti petrecute cu carti in brate cand incercam sa intelegem, apoi ne examinam reciproc... Aleile parcurilor ne sunt toate cunoscute, la fel si cele ale muntilor.

Am fost adolescenti rebeli care am gustat din aproape toate nebuniile lumii impreuna, am aflat ce-i cinstea, dar si trisarea, am copiat impreuna, dar am si invatat mult, impreuna am invatat sa conducem o masina si tot impreuna am mancat pentru prima data mancare chinezeasca. Era doi copii veniti din provincie, timizi la inceput, care apoi au descoperit lumea...

Dragoste pe malul marii, mic dejun servit la pat, aroma firelor de trandafiri sau emotiile primului job... Cred ca as scrie un roman despre frumusetea acestei relatii. Iar cand ne certam, nu dura mai mult de 10 minute de cuvinte furtunoase in care amandoi ne descarcam tensiunile cu incapatanarea si orgoliul unui copil, ca apoi sa ne luam in brate, sa plangem cateva minute si sa ne impacam... Ce-i bizar este ca asemanator s-a desfasurat si ultima cearta, doar ca impacarea nu a mai urmat...

Reusisem sa creem acea relatie atat de rara in care cei doi parteneri isi sunt si confesori, isi marturisesc toate prostioarele facute, chiar daca pe celalalt il supara uneori si care gusta impreuna din toate frumusetile sau capcanele vietii. Nu poti sa nu iti pui increderea intr-un astfel de om care in atatia ani iti este un partener atat de desavarsit, ba chiar nu doar iti pui increderea in el, ci si o cresti, cladesti planuri, vise, investitii, drumuri care sa fie comune, sa merga spre aceleasi teluri si... te daruiesti complet intr-o betie de fericire. Cel putin asa am facut eu...