Infidelitate de-o vara

Ne dezbracam cu nesat si ne imbratisam cu patima, cu teama ca nu o sa mai revedem niciodata. Ne facem promisiuni multe. Stiu, mintim... Si tu, si eu, si lumea intreaga. De pe buze ne curg adevaruri doar pe jumatate. In toata graba si dorul nostrum, ne debarasam de toate gandurile negre. Nisipul naste povestea, scoicile o zgariie, noi o scriem.

Inima a ajuns la locul faptei inaintea mea. Nici nu a ajuns bine si uita tot ce a simtit o viata. Ratiunea clipeste des din gene si ma lasa intr-o bezna neagra. Las in urma pe cei pe care i-am intalnit in viata. Timpul inchide si el ochii. Din peisaj dispar copiii, tot ceea ce am putut sa fac mai bun vreodata. Orizontul se dilata rau…. nici nu zici ca a existat vreodata. S-au simtit vreodata singuri doi oameni care se iubesc? Abia daca mai reusesc sa disting chipul celui caruia i-am promis iubire plus eternitate. Arunc in aer promisiunile de cariera, din bagaje nu scot inca grijile, instinctul ma indeamna sa dau foc bagajelor ca sa nu ma mai pot intoarce niciodata. Nu inca. Poate dupa.

Inca putin si ajung. Dar stiu clar ca nu mai am rabdare... mi-o tipa pescarusii, aud in norii care formeaza urme bizare pe cer, s-a scris inca de la venirea noastra pe lume. Iubirea noastra nu e niciodata acoperita de diguri prea puternice. Ce pacat ca nu pot sa-mi controlez inima care sta sa-mi bata din piept. Maresc pasii. Pasii devin din ce in ce mai mari…. ma trezesc ca fug de-a binelea. Ce prostanaca… Incerc sa ma stapanesc si sa nu ma impiedic in mersul meu impletit. Alerg spre tine… Alerg… O sa te regasesc in sfarsit si o sa ne iubim ca doi oameni care acum invata sa valseze in ritmul iubirii… Cine a spus ca o clipa de iubire interzisa nu-ti ajunge o viata intreaga? Ajung in sfarsit… Ajung.

Ne apropiem incet, prea incet, unul de altul. Eu cu frica si cu graba. Tu cu hotarare. Dau capul pe spate si nu-mi pot stapani hohotele de ras… Gustul libertatii si al interzisului imi toarna picaturi de adrenalina si de nebunie in vene. Iti simt rasuflarea in ureche. Imi soptesti ca sunt frumoasa, atat de frumoasa cum nu ma imaginai vreodata… Imi spui ca anii nu or sa se cunoasca niciodata pe chipul meu. Intotdeauna ai stiut ce vorbe sa arunci… si chicotesc cu pofta. Tu nu imbatranesti parca niciodata… In timp ce intelegi ce-ti spun zambetul iti dispare treptat din gropite. Privirea ta mi se plimba pe trup ca atunci cand m-ai vazut prima data si se opreste ca sa-mi ingenunchieze privirea. Vocea ta imi rascoleste sufletul, e un strigat de amintire pe care nu o sa-l uit niciodata.