Infidelitate de-o vara

Ne iubim. Ca doua suflete care s-au regasit dupa ce au orbecait trist, gasindu-se si pierzandu-se la nesfarsit. Tacut, cu valuri, cu rasarit, cu gust de dulce, sarat si amar, dorind ca aceasta clipa sa nu dispara la despartirea noastra. Si nu ma certi, nu-mi ceri imposibilul, nu-mi ceri sa rastorn lumea pentru tine sau sa renunt la tot si la toate pentru tine. Tu cunosti cel mai bine ce este iubirea. Nu o sa poti sa fii niciodata al meu si sufletul se sfasie in sunetul surd al nisipului. Nu-i nimic. Nu-ti sunt nici eu fidela. Nu-ti cer fidelitatea. Ne cerem doar sa nu uitam unul de altul. Si pe nisip uscat sa ni se scrie povestea.

Ne sarutam ca doi oameni straini, atrasi unul de altul, ca doi apropiati care nu s-au mai descoperit niciodata pana acum. Mi-e teama ca o sa-mi inghiti inima cu totul. Rasuflarea ta ma frige, ma cotropeste, iar buzele tale nu ma acuza de duplicitatea, ba chiar ma saruta cu pofta. Imi mangai parul. Inchid ochii.... Stiu ca ne prabusim amandoi in colaps, dar niciodata prabusirea nu a fost atat de dulce si ravasitoare. Si pentru tine, iubitul meu, as ucide toate visurile plamaduite din fericire pamanteasca...

Ne dezbracam cu nesat si ne imbratisam cu patima, cu teama ca nu o sa mai revedem niciodata. Doamne, ce dor ne-a fost unul de altul... Ne facem promisiuni multe. Stiu, mintim… Si tu, si eu, si lumea intreaga. De pe buze ne curg adevaruri doar pe jumatate. In toata graba si dorul nostrum, ne debarasam de toate gandurile negre. Nisipul naste povestea, scoicile o zgariie, noi o scriem. O scriem cu nesat. Ne sufocam si respiratia se accelereaza. Stiu, e interzis, pe tine te mai iubesc si altii, pe mine ma asteapta o viata... Dar ne iubim. Ne departam apoi. Ne despartim de fiecare data. Tu ramai. Eu curg mereu. Doar tu, mare, esti infidelitatea mea din fiecare vara. Pentru tine as trada lumea mai mult de o viata intreaga.