Replica Lui: Ma gandesc la tine, iubita mea...

Nu am vrut sa se intample asa, am vrut ca totul sa fie altfel, perfect, sa fim cuplul ideal, insa instinctul meu de pradator m-a impiedicat sa raspund dragostei cu dragoste. Nu am fost nici un bun crestin, pentru ca nu am stiut sa intorc obrazul. Am meritat tot ceea ce s-a intamplat, pentru am fost nerecunoscator, pentru ca am vrut sa am totul, am vrut sa fiu un copil razgaiat, am vrut sa te pot juca pe degete ca un prestidigitador, care asteapta, la final, aplauzele publicului. M-am crezut in permanenta un artist, intr-un reality show, in care eu eram asasinul, baiatul cel rau, personajul negativ, pe care toata lumea il iubeste si il uraste in acelasi timp, dar care supravietuieste intotdeauna. Insa pentru mine se pare ca telenovela s-a sfarsit prost….regizorul nu a fost de partea mea de data aceasta…. Te-am simtit suferind, am vazut tot ce ai facut pentru mine, te-am apreciat intotdeauna si te-am indragit din primul moment in care te-am vazut, dar orgoliul meu de mascul feroce, de Alpha Dog, dar aroganta mea masculina si trufia pur omeneasca, pacatoasa, josnica, au facut ca dragostea mea curata sa se manifeste in alt fel decat m-as fi asteptat chiar eu, au facut ca sufletul meu sa se vanda vanitatii si trufiei!

Nu ma recunosteam, in momentul in care pornirea era de a te strange in brate si de a te saruta pasional, o forta incredibila punea stapanire pe mine si ma preschimba intr-un primitiv, care nu mai putea rationa, care reactiona doar cu un instinct animalic, rautacios, egocentrist, pentru ca apoi sa ma chinuie un million de pareri de rau si de reprosuri, pe care le aruncam tot asupra ta. Am visat in loc sa actionez, am trait in trecut si am facut planuri marete pentru un viitor inexistent, uitand sa traiesc in prezent, sa ma bucur de fiecare clipa petrecuta alaturi de toate minunatiile pe care le-am primit gratis.

Imi era ciuda pe tine, pe puterea ta de sacrificiu, pe daruirea ta complete, totala, incontrolabila, te uram pentru cat puteai sa fii de tare in afaceri, la serviciu, in comportamentul cu copiii nostril, cu toti, mai putin cu mine.

Vroiam sa te pedepsesc pentru toate lucrurile fantastice pe care mi le-ai daruit, pentru toata puterea ta de intelegere, de empatie, pentru cat de multe erai in stare sa faci, vroiam sa te trimit la capatul pamantului, pentru ca stiam ca vei avea puterea de a te intoarce cu zambetul pe buze, pentru ca stiam ca esti mai puternica decat mine, pentru ca vroiam sa te vad ca suferi din cauza mea, din cauza insucceselor mele, vroiam sa-mi vars toata frustrarea, toata nemultumirea pe fericirea ta, pe surasul tau perfect si mai ales pe puterea ta de a le trece pe toate, de a ma accepta, de a creste copiii, de a fi gospodina si amanta. Te uram pentru ca ma iubeai stiind exact cine sunt, stiind cat pot fi de malign uneori, stiind cat pot fi de inselator si perfid, cunoscandu-mi toate micile minciuni pe care le spuneam fara a clipi din ochi macar. Acea intelegere, acea capitulare, impacare cu sine, acea putere de acceptare nu ti-o putem ierta!