M-am imprietenit cu amanta iubitului

Am baut in acea seara vreo 5 cafele, am mancat doua inghetate impreuna si am ajuns acasa ravasita. Iubitul meu dormea deja, nici nu ma sunase sa vada pe unde umbla, probabil se multumise cu mesajul in acre ii spusesem ca intarzii. Eram ravasita pentru ca mi-am dat seama ca femeia aia cu care ma intalnisem si impotriva careia stransesem atata ura era de fapt un om cu multe calitati ce meritau apreciate. Imi povestise de fosta ei casnicie, de fetita ei, de cum se descurca o mama singura cu un copil... Ma treceau fiori si apoi ma gandeam la cel care dormea cu mine in pat, oare ce vrea? Probabil bani dorea, femeia era destul de instarita... Sau poate chiar era indragostit de ea? M-am gandit daca era cazul sa inchei relatia sau nu, dar am zis sa mai astept.


In urmatoarea saptamana m-am intalnit din nou cu amanta, de mai multe ori, si cu fiecare intalnire paream sa ne apropiem mai mult. I-am spus ca ii ascund ceva care la un moment dat s-ar putea sa o dernjeze foarte mult, dar ca am motive serioase si ca sunt convinsa ca le va intelege mai tarziu, indiferent de ce decizie va lua. M-am simtit bine ca i-am spus, purtam deja ca un ghimpe in suflet secretul asta. In week-end am iesit cu ea si cu fata ei in parc... Seara deja imi doream si eu un copil.


Nu stiam ce sa fac in continuare, cert este ca mi-am dat seama ca relatia pe care o aveam era prea departe de ceea ce imi doream. M-am ofticat si mai tare la auzul unor cuvinte dulci din partea lui in acea seara, dar i-am zis ca ma doare capul. Chiar ma durea.


Am primit apoi niste invitatii de nunta. Numai bune, pretext sa il mai storc de bani pentru cateva tinute, pantofi si alte necesitati femeinine.


Cu fiecare zi/saptamana eu si amanta deveneam tot mai bune prietene. M-a invitat la ea acasa. M-au trecut fiori. I-am zis ca nu pot veni ca probabil vine si iubitul ei si nu vreau sa le stric seara. Ea mi-a spus ca i-a povestit si lui despre mine. Deja simteam nevoia sa ma asez... Am intrebat-o de cat timp locuiesc impreuna (stiam ca nu sta la ea, doar era la mine), dar vroiam sa aflu ce parere are despre mutatul impreuna. Mi-a raspuns ca nu se va muta cu el, ca stie din experienta ca un barbat care a mintit-o atat de rau nu se poate incadra in profilul celui care ar fi trebuit sa joace si functia de tata pentru copilul ei. Avea de gand sa se desparta... M-am simtit bine auzind asta, dar culmea, nu in ideea de a fi eu invingatoare, ci in ideea ca femeia asta chiar merita sa fie fericita si stiam sigur ca nu era iubitul meu barbatul care sa o faca fericita. M-am dus la ea (dupa ce m-am asigurat ca iubitul nu vine).