Nunta de vis: Poveste pentru o viata!

Realitatea: cea mai buna varianta cu putinta

In vara de dupa absolvirea liceului, l-am cunoscut pe Tudor. Era la petrecerea uneia dintre prietenele mele, venise total neinvitat... adus de varul acesteia, care a adus mai multi baieti... in fine! Nu asta conteaza! Era acolo! Mi s-a parut dragut, dar nu am facut nimic, conform convingerilor, complexelor si timiditatii mele. Daaaar, dupa cateva zile, m-a sunat el. A raspuns mama, m-a chemat, am vorbit, am iesit in oras.

A fost cea mai lunga si mai normala si mai frumoasa relatie posibil. Iar dupa doi ani, desi nu terminaseram inca facultatile, ne-am casatorit si ne-am mutat impreuna, fiind si angajati amandoi.

Nunta? A fost minunata. Cateva rude: nu toate! Si niciodata nu trebuie sa fie toate! Doar cele mai apropiate, cele mai putin carcotase si cele mai putin invidioase: cei care nu se incadreaza reprezinta un pericol pentru zambetul continuu pe care trebuie sa il ai in ziua aceea.

Prietenii? Da, erau acolo. Toti imbracati frumos, dar nu prea pompos. Nimic nu a fost pompos. A fost muzica, si dans, si voie buna. Am baut cu toti... mult! Dar niciodata destul incat sa uit vreun moment din ce s-a intamplat. Imi pare rau ca nu pot impartasi cu voi albumul foto: ati vedea cat de frumoasa poate fi o nunta simpla. Florile au fost minunate: cu exceptia buchetelor, toate au fost ghivece, iar majoritatea au fost adoptate de invitati.