Inelul de logodna

Simbolul casatoriei nu este inima, cum suntem obisnuiti sa vedem in filme, ci este cercul. Aceasta forma geometrica este perfecta pentru ca nu are margini, muchii si unghiuri care pot si taiate. Si practic, casatoria ar trebui sa fie ceva imposibil de destramat, asa cum este inelul.

Un inel este daruit de obicei atunci cand se face o cerere in casatorie. Este daca vreti, o conventie prin care alti pretendenti vad ca tanara este deja promisa altcuiva.

Unele superstitii spun ca daca se desface logodna, simpla purtare a inelului de catre persoana va aduce asupra sa blestemul celuilalt, iar somnul ii va fi tulburat de vise ciudate si cand va imbratisa pe cineva, va simti imbratisarea logodnicului parasit.

Te cam pune putin pe ganduri superstitia asta, nu?

Dar hai sa revenim la alte lucruri, mai placute. Fetele de obicei viseaza la o cerere in casatorie in genunghi, cu un inel cu diamant in dar. Ce se intampla daca in loc de inelul cu diamant mult visat primesti un inel cu piatra de chihlimbar? Doar nu refuzi barbatul pentru ca ti-a luat alt inel decat cel pe care ti-l doreai tu.

Eu propun sa updatam putin aceasta poveste clasica, si in loc sa mai visam la serenade si la inele cu diamante, sa il luam de mana pe viitorul sot si sa dam o raita prin magazine pentru a gasi inelul perfect.
Dar v-ati gandit de unde vine aceasta traditie a inelului de logodna?

Acest obicei dateaza din vremea Papei Inocentiu al treilea, din anul 1215. Acesta a declarat ca intelegerea de casatorie intre familii sa fie pecetuita cu un inel. Asa ca erau folosite inele simple de aur, de argint si chiar de fier, pentru oamenii de rand, pe cand inele cu pietre pretioase erau folosite exclusiv de catre aristocratie.

Existau si legi care interziceau folosirea inelelor de logodna cu pietre pretioase de persoane care nu apartineau aristocratiei. Din fericire, cu trecerea timpului, legile s-au imblanzit si a fost acceptata folosirea inelelor cu diamante si de oamenii de rand.

Originile obiceiului de a purta diamante la inele dateaza din Evul Mediul si chiar din perioada romanilor. Romanii pretuiau diamantul pentru puterile sale supranaturale.

Pliniu scria despre puterea diamantelor care puteau tine o persoana departe de a innebuni si puteeau indeparta anumite frici, temeri.

---