Setari Cookie-uri

Iubiti pentru a doua oara

Cine crede intr-o a doua sansa data iubirii? Cine crede ca dupa despartire aceiasi doi pot redeveni cuplu din nou? Eu una nu credeam deloc in aceasta a doua sansa, in lucruri carpite cum ii spuneam eu unei astfel de relatii sau ciorba reincalzita. Nu, nu imi parea deloc real sau posibil asa ceva. Dar niciodata sa nu spui niciodata...

Cine crede intr-o a doua sansa data iubirii? Cine crede ca dupa despartire aceiasi doi pot redeveni cuplu din nou? Eu una nu credeam deloc in aceasta a doua sansa, in lucruri “carpite” cum ii spuneam eu unei astfel de relatii sau “ciorba reincalzita”. Nu, nu imi parea deloc real sau posibil asa ceva. Dar niciodata sa nu spui niciodata...

Vreau sa va spun aceasta poveste frumoasa sper eu caci mi-ar placea ca toti sa fim constienti de puterea dragostei si sa avem taria sa-i acordam toate sansele pe care le merita.

Poate ca noi femeile suntem mai sensibile, mai visatoare, mai romantice si punem mai mult pret pe relatie, pe dragoste, dar sunt convinsa ca si un barbat este fericit daca are acasa armonie, stabilitate si un suflet cald si pasional la care abia asteapta sa se intoarca.

Asadar, sa incep povestea. Eram prin anul trei de facultate, dupa ce mai “perpelisem” cateva relatii in speranta gasirii partenerului de suflet pe care sa-l tin alaturi toata viata. Asa s-a intamplat la o petrecere ca in studentie sa intalnesc un baiat vesel, atent si politicos, cu glume bune, discrete, cu un ras fin (nu radea in hohote tinandu-se cu mainile de burta si dand din cap si din picioare – intotdeauna a fost important pentur mine cum rad oamenii) dar sincer, foarte dragut conform gusturilor mele, asa ca nu m-am putut stapani sa nu-i atrag atentia. Am incercat eu sa fiu discreta, sa ajung pe langa el cu gesturi feminine, dar s-a prins repede si mi-a spus direct ca a observat intentiile mele, replica ce m-a facut sa rosesc pana in varful urechilor cat eram de mare.

Citește și:

Nu m-a invitat la dans asa cum ma asteptam si cum fac baietii de obicei, ci m-a invitat a doua zi la sala de biblioteca (invatam in aceeasi facultate). Recunosc, nu era ce ma asteptam si mi-am pus intrebarea daca n-o avea de gand sa-mi dea si vreun test. Dar nu imi faceam griji, eram bursira.

A doua zi am facut eu ce-am facut si am ajuns in sala de lectura. El nu era, eu mi-am luat niste carti interesante ca sa nu pierd vremea degeaba, si cum citeam eu concentrata m-am trezit cu o foaie tiparita la calculator pusa peste peginile la care citeam de zor. Era de la el, evident, s-a asezat langa mine si eu am inceput sa citesc randurile de pe respectiva pagina. Era o declaratie superba de dragoste care m-a facut sa imi pierd rasuflarea si sa se zbarleasca pielea pe mine la propriu, imi parea usor cunoscuta dar in emotiile respective nu am reusit sa fac conexiunile neuronale necesare, asa ca am cazut in plasa: eram socata de frumusetea cuvintelor. L-am intrebat ce este cu respectiva poezie, m-a intrebat daca imi place, i-am zis ca da si el... a spus ca este pentru mine. M-am fastacit toata, ma asteptam la tehnici mai mderne de cucerire, dar... recunosc ca eram profund surprinsa. Apoi, ca sa nu-mi iau de tot lumea in cap mi-a zis ca facea chiar el o traducere dupa Shakespeare si ca acela era un fragment dintr-o scena de dragoste. M-am ofticat destul de tare ca n-am recunoscut fragmentul si ca am picat asa de rau in plasa lui, spre ranjetul lui usor ironic.

Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
28 Mai 2009
Echipa Kudika

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.