Am realizat ca este greu sau poate imposibil sa cunosti persoana pe care o ai alaturi si sa evaluezi daca aceasta merita sau nu increderea ta. Nopti de neliniste, intrebari fara raspunsuri, suferinte, lacrimi, invinovatiri si scaderea drastica a stimei de sine... cam asa as descrie eu o perioada din viata mea. Si toate astea pentru ce? Sau de ce? Din cauza ca... am sperat atat de mult intr-o relatie si am investit in ea timp si mai ales vise, sperante, am daruit...

Par deshidratat, aspru si lipsit de stralucire? Am gasit solutia!

Povestea mea incepe frumos, ca-n basme, cu o dragoste la prima vedere pe care am inceput sa o traiesc intr-o vara. L-am intalnit la mare, era un barbat vesel, istet si avea acel “ceva” care a aprins scanteile sufletului meu. Nu stiu sa descriu ce calitate sau combinatie de calitati mi-a putut trezi astfel de sentimente, cert este insa ca am crezut in ele, am construit luandu-le ca fundatie o frumoasa poveste de dragoste, sau cel putin asa am crezut eu.

N-o sa va plictisesc cu detalii, insa vreau sa punctez anumite lcruri, si anume ca relatia noastra era una frumoasa, abia asteptam seara sa ajung acasa sa-mi vad iubitul, era atent cu mine, ma proteja, ma sustine ori de cate ori eram depresiva, era vesel si ma molipsea si impreuna paream sa putem muta muntii. Foarte rar ne-am certat si atunci pot spune doar ca am discutat, insa niciodata nu am tipat unul la altul si nici nu ne-am aruncat cuvinte usturatoare. Traiam parca relatia perfecta.

M-a cerut in casatorie de Craciun, dupa o seara deosebit de romantica si tandra... Am fost atat de emotionata... Si emotii la fel de mari le-am trait ulterior in timpul pregatirilor de nunta si mai ales in timpul nuntii, cand m-am pregatit sa fiu mireasa... Radiam de fericire, ma simteam implinita ca om si ca femeie... Este un sentiment deosebit! Petrecerea a iesit frumos, invitatii au plecat tarziu dimineata, noi am fost mai mereu alaturi, el era tot un zambet! Am ajuns acasa si obositi fiind, ne-am bagat in patut, ne-am luat in brate si am adormit! Ne facusem planul sa plecam in luna de miere la o saptamana dupa nunta ca sa avem timp sa ne odihnim.

Am dormit asa frumos, un somn dulce, fericit... Insa, cand m-am trezit, patul era gol... Am crezut ca este undeva prin casa, dar nu era. L-am sunat sa vad pe unde umbla caci nu-mi lasase niciun semn, niciun indiciu, insa cand l-am sunat el era in avion. Am avut o discutie... extrem de dura, nici nu stiu cum am putut fi atat de tare incat sa o duc pana la capat. Simteam ca totul se intampla aevea, ca parca nu era viata mea, parca jucam un rol...

Trucuri pentru a arata bine in ziua nuntii
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: