M-a parasit a doua zi dupa nunta

In fine, ne-am intors din vacanta si... eram atat de detasata de tot ceea ce mi se intamplase, ca sa mai vina o veste socanta: am aflat ca tipa cu care imi plecase sotul era una din domnisoarele de onoare si nu oricare, ci “cea mai buna prietena” a mea. Ar fi trebuit sa ma enervez, asa mi-a spus “sursa”, o alta prietena a mea care era socata si revoltata, mi-a zis ca ar fi trebuit sa ma infurii si se uita nedumerita la mine cum radeam in hohote... Radeam pentru ca stiam ca respectiva tipa cauta perfectiunea si ca pana nu renunta la aceste pretentii nu avea sa isi gaseasca sufletul pereche, stiam ca obiceiurile si stilul ei de viata sunt prea egoiste pentru a rezista un barbat langa ea pentru mult timp, stiam ca-i plac aventurile si ca tot timpul trebuia sa se simta dorita de un barbat pentru ca avea o stima de sine scazuta... Mai pe scurt, stiam ca ea nu isi dorea o relatie, ei ii placea... adrenalina, sa zic asa si ceea ce ma amuza era faptul ca “scumpul” meu sot si-a luat o teapa mai mare decat mine: si-apeirdut prietenii, sotia si... amanta. Si acum rad cu gandul la asta, chiar mi se pare amuzant, desi sunt constienta ca rad de raul altuia si... nu-i chiar asa nobil. Ce-i drept, afland cine era respectiva amanta, am inteles ca nu sunt chiar atat de “rea”, ca nu sunt un mosntru pe care pana si persoana iubita il paraseste... am inteles doar ca el dorea o femeie care sa aiba atat de mult grija de ea cum era respectiva, impecabila ca imagine (compensa cu stima de sine scazuta), fara sa inteleaga ca tocmai aceasta ingrijire personala excesiva asucnde asemenea defecte si mai ales instabilitate. Oamenii care prezinta un exces cu siguranta au un defect la fel de mare pe care incerca sa-l ascunda.

In fine, asta ca implinire personala, s-a intors in genunchi la mine dupa trei luni de relatie cu ea, spunandu-mi ca realizeaza cat a gresit, ca a fost o nebunie a tineretii, ca ma iubeste si ca nu m-a uitat o clipa, cuvinte covarsitoare, dar care pentru mine nu mai insemnau nimic. Ba mai mult, cred ca va imaginati ca nu puteam iesi atat de repede din suferinta decat daca as fi nutrit macar un gram de sentimente de dragoste pentru altul si avand in vedere ca m-am intors asa detasata din luna de miere, pot spune ca salvatorul meu a fost Adi, acest prieten al avocatului. Am continuat sa mai vorbim, sa ne fim confesori si in final am inceput o relatie, m-a cerut in casatorie si am avut curajul sa fiu a doua oara mireasa cu gandul ca poate el n-o sa plece. O viata am, de ce sa nu incerc? Daca n-am murit prima data, a doua oara slabe sperante! Si asa a fost, suntem casatoriti de trei ani si ne facem planurile unui copil. Iata deci ca se poate si daca unii barbati nu merita, nu inseamna ca toti sunt la fel.