Curtea casatoriei mele si capra vecinilor

E greu sa gasesti astazi un cuplu fericit pentru ca iubirea se cladeste pe respect, iar respectul se castiga, mai pe scurt, iti trebuie niste calitati in primul rand morale pentru toate astea si mai apoi si buzunarul suficient de plin cat sa traiesti modest. Nu spun asta ca as fi un sarac, din contra, am cam fost de bani gata cum s-ar zice si imi pare rau, mi-am fosrmat tarziu un sistem de valori si capacitatea de a aprecia si mai ales de a ma bucura!

Eu am avut norocul sa gaesc o femeie pe gustul meu, dar inainte de toate a trebuit sa aflu ce gusturi am. Evident ca am inceput cu blondele siliconate, pisicite si dornice de plimbari in magazine scumpe, ca mai apoi sa realizez ca frumusetea nu consta in vopseaua pe care ai ales-o pentru par, ci in comportament, in felul cum privesti, cu pasiune, cum atingi – fin – cum raspounzi divesrelor provocari, cum sfidezi enervarile si zambesti cad celui de langa tine ii vine sa urle de suparare, cum stii sa aduci o armonie in cuplu… Recunosc, eu nu eram in stare de aceasta armonie pana sa o intanesc pe ea… Sunt si acum total indragostit desi avem peste 10 ani de casnicie.

Dar sa revenim la capra vecinului. Langa noi s-a mutat acum un an un cuplu tanar. Sotia mea s-a imprietenit cu partea feminina din acest cuplu si usor usor am inceput sa vad schimbari in relatia noastra. Au inceput intrebarile, fara sfarsit, una dupa alta, ciudate si chiar jignitoare, ca de ce intarzii, ca de ce lucrez in unele nopti, ca de ce nu am raspuns la telefon la nu stiu ce ora, ca de ce nu mananc acasa, ce, am mancat in oras etc, intrebari care au inceput sa ma enerveze. Ulterior am sesizat alte schimbari in comportamentul ei: nu mai era la fel de tandraa, pufnea din te miri ce, astepta sa ii spun foarte des ca o iubesc, sa merg cu ea la cumparaturi, sa-I fac cadouri si o serie de gesturi care tineau mai mult de partea materiala. NU mai aprecia acele gesturi din cuplu care altadata ii faceau placere si armonia se dusese pe apa sambetei. Nu stiam ce se intampla pana m-ma prins intr-o duminica, cand i-am invitat si pe vecini la un gratar: tipul isi insela sotia, aceasta devenise total neincrezatoare in dragoste, crezand ca orice barbat de fapt inseala, nu ca doar ea este o nefericita care a ales gresit. Evident imi influentase sotia, insa atat de mult incat aproape o pierdusem. Incepusem sa ne certam cu nu ne certasem vreodata, m-a jignit de multe ori, aproape ma ura pentru ceva ce nu faceam. M-am gandit ca poate e prea iubita si ar fi bine sa ii arat cum e in lipsa mea, dar mi-am dat seama ca orgoliile nu au rezolvat niciodata nimic.