Mi-e dor sa nu-mi mai fie dor

Mi-e dor de certurile noastre, atunci cand nu aveam nimic de impartit decat poate un mic orgoliu pe care il transam in mii de bucati pana cand nu mai ramanea nimic din el si astfel ne impacam.

Mi-e dor sa dorm cu el in brate, sa ii simt rasuflarea si imbratisarea calda, sa ii spun “Buna dimineata, iubitule”. Uneori, as vrea sa rup totul, dar nu pot, constat ca il iubesc si inca destul de mult.

In alte nopti ma intreb ce face el, ma roade gandul fidelitatii si incerc sa imi imaginez cum va fi cand voi fi insarcinata, cand voi avea nevoie de cineva sa-mi stea alaturi, sa ma ajute... Apoi ma gandesc daca o sa ajung acolo in relatia aceasta.

Nu inteleg cum altii reusesc in relatii la distanta. Poate sunt prea tineri, poate inca nu vor copii, casnicie, familie...

Insa eu m-am saturat sa-mi fie dor. Mi-e dor sa nu-mi mai fie dor!

Si nu-nteleg de ce alege job-ul... De ce nu ia ceva aici, sa ramana langa mine, nu inteleg care-i secretetul relatiilor la distanta...


Amalia

---