Ma marit virgina... cu sufletul

De atunci parca ceva din mine lipseste, il vad adesea in fata mea, ii aud aevea vocea si brate fantoma ma imbratiseaza. Tresar cand suna telefonul si parca de fiecare data cand vad marea aud un juramant de prietenie eterna. Am inceput sa ma gandesc la el ca la un barbat si de multe ori ma intreb cum ar fi sa fie in locul prietenului meu. Imi aduc aminte in fiecare dimineata cand ma pieptan de toate nebuniile pe care mi le facea in par si parca imi rasuna in urechi vocea lui vesela... Ce sa mai spun de cafea, n-are niciun gust, am renuntat deja la ea.

Ma suna cand poate si dupa ce ne spuneam “Buna, ce mai faci” se lasa tacerea... Stiu ca ceea ce as vrea sa-i spun nu pot sa-i zic, vorbele imi raman oprite in gat, iar dincolo... nici rasuflarea nu se aude. Apoi sparge unul dintre noi tacerea si mai zice un fleac, si pana la urma nu ne putem abtine sa ne spunem ca ne este dor de... de timpul ala cand era cineva langa tine la bine si la greu, cand stii ca oricand aveai un sprijin, aveai cu cine vorbi, cu cine concura, cu cine sa te distrezi. Imi spunea ca fara mine cursurile sunt asa de triste, ca nu se ascunde nimeni cu el sub banca la cursurile plictisitoare sa rezolve grile contracronometru sau sa se intinda pe spate si sa deseneze pe banca amfiteatrului... Noi asa faceam, nu ne puteam vedea sub banca pentru ca toate aveau cate un paravan in fata, si desenam, insa desenele noastre se completau, el facea o linie, eu continuam pana izbucneam in ras de “capodopera” care iesea. Mereu vroiam sa il intreb cand se intoarce dar el mereu zicea ca si-a gasit de lucru si ca se gandeste sa isi cheme si prietena, iar eu nu mai puteam sa-i pun intrebarea care oricum nu stiu daca isi avea rostul, dar as fi vrut sa aud ca se intoarce. Cu toate astea il mai intreb din cand in cand reteta cafelei si imi spune ca e secreta si ca nu mi-o spune asa, prin telefon, ci trebuie sa o facem imrepuna. Iar eu ma intreb in gand cand... cand o vom face impreuna.

Prietenul meu m-a cerut in casatorie, de fata cu parintii mei, iar eu nici macar nu am raspuns, insa toata lumea a exclamat felictarile, ca si cum as fi zis “Da”. Parintii mei tin foarte mult la el si nici nu concep sa na ma marit cu el. Poate o sa ma mamrit, dar eu inca am acel sentiment al virginitatii, acela in care cauti sufletul pereche pentru a te darui. Astept intai sa vad daca vine...

Incerc sa ma avant in relatie, dar sufletul meu ramane acolo, departe, fara sa apuce sa guste iubirea, sa tresara naucit la reciprocitatea ei...