Poveste nuntii sale - Mireasa Grace 2008

Poveste nuntii sale - Mireasa Grace 2008

Dragostea consta in dorinta de a da ceea ce este al tau altuia si de a simti fericirea acestuia ca si cum ar fi a ta - Emanuel Swdenborg. Asa incepe poveste unei iubiri implinite scrisa de castigatoarea concursului "Mireasa Grace 2008". O poveste frumoasa a unei mirese fericite!

“Dragostea consta in dorinta de a da ceea ce este al tau altuia si de a simti fericirea acestuia ca si cum ar fi a ta” - Emanuel Swdenborg. Asa incepe poveste unei iubiri implinite scrisa de castigatoarea concursului "Mireasa Grace 2008". O poveste frumoasa a unei mirese fericite!

“Dragostea consta in dorinta de a da ceea ce este al tau altuia si de a simti fericirea acestuia ca si cum ar fi a ta” - Emanuel Swdenborg

In urma cu mai bine de 20 de ani, vad ca prin vis primul cadou pe care mi l-au facut parintii mei, o papusa, o printesa imbracata intr-o rochie alba, minunata. O tineam strans in brate, si speram ca peste ani, sa cresc si eu si sa imbrac o astfel de rochie.

Era alba, din dantelutza fina, si plina de perle stralucitoare. Ma jucam cu parul ei frumos, il despleteam si il impleteam, dandu-i o nota cat mai eleganta si mai distinsa. Ea era o printesa, mereu langa mine, mereu privindu-ma neclintit, si ramanand la fel de frumoasa si draga mie.

O singura tristete am avut in copilaria mea.

Printesa mea a stat pregatita tot timpul, asteptandu-si printul… care nu a venit niciodata. Doar eu am iubit-o, am avut grija de ea sa ramana mereu, asa cum am vazut-o prima data.

Cu timpul si-a pierdut din stralucire si frumusete… sau poate eu nu am mai vazut-o ca la inceput.

Neimplinirea ei m-a intristat si pe mine.

Am sperat atunci, ca peste ani, si eu, voi deveni o mica printesa… macar pentru o persoana… macar pentru o zi.

Nu am crezut si nu cred in perfectiune, in clipe perfecte insa… da.

Au urmat apoi ani, si papusa mea a ramas uitata undeva, intr-un colt al camerei de la tara, trista si asteptandu-si jumatatea.
In acesti ani, eu am invatat de la viata cateva lectii, care vor fi baza pentru ce voi incerca sa construiesc mai apoi. Am invatat ca tot ce incerc sa construiesc este in zadar daca nu va exista cineva sa admire, sa respecte si sa se bucure de munca mea. M-am pregatit pentru adevarata viata pe care abia acum o inteleg.

Singura, asemeni printesei mele, am fost franta, injumatatita, neimplinita. Toate realizarile mele, mai mici sau mai mari nu au fost decat o picatura atat de neinsemnata, intr-o mare ale carei valuri se sparg clipa de clipa de tarm.

Vizionare placuta


Kudika
6 Noiembrie 2008
Echipa Kudika
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.


Setari Cookie-uri