Poveste nuntii sale - Mireasa Grace 2008

Am inceput cu alegerea locatiei potrivite pentru un numar de 400 invitati, a urmat selectia muzicala, ca in cele din urma sa ne putem ocupa de toate celelalte evenimente (aranjamentul salii, invitatii, marturii, programul zilei, etc.).
Nimic nu mi s-a parut mai greu cu atat mai mult cu cat am stiut de la bun inceput ce-mi doresc. Cred ca cel mai important lucru in organizarea unui asemenea eveniment este sa stii de la inceput ce-ti doresti sa exprimi.

Nu stiu cum au trecut orele, cum au trecut clipele, totul trecea cu o viteza uluitoare prin fata ochilor mei. As fi vrut sa opresc timpul in loc, sa avem timp doar pentru noi, dar momentul mult dorit se apropia cu atata repeziciune si nerabdare.
Cu toate aceste detalii bine puse la punct, extrem de entuziasmata insa, am asteptat si am primit ziua nuntii ca pe un dar bine meritat. Am reusit sa ma bucur pe deplin de toate minutele zilei. Imortalizam clipele, razele soarelui care se juca in parul lui, vocea lui, mana lui puternica care ma tinea strans in biserica, lacrima din ochii mei.
Am inceput acea zi, multumindu-i lui Dumnezeu pentru toata fericirea pe care ne-a oferit-o. Stiam ca “Cineva acolo sus ma iubeste” si ceea ce se intampla acum, face parte din planul Lui, ca mi-a scos inainte pe printul mult asteptat care sa ma faca fericita.
Momente importante ale zilei au fost multe, si de fiecare data cand se petrecea unul dintre ele credeam ca este cel mai minunat lucru din lume (cand m-am trezit in acea dimineata, cand am spus “Da” in fata starii civile, cand ne-am jurat credinta in Casa Domnului, cand spre dimineata, dupa petrecere m-a trecut pragul casei).
Insa acum, reamintandu-mi si retraind, cred ca cel mai important moment pentru mine a fost acela cand am imbracat rochia de mireasa. A fost un amalgam de sentimente ( bucurie, implinire, multumire, dragoste, apreciere ) ce-mi dadea putere sa duc mai departe aceasta zi, aceasta minunata zi, aceasta viata, de acum impartita la doi, implinita si intregita.
Cununia civila a inceput la ora 17.30, ca mai apoi sa pasim plini de speranta in Casa Domnului la ora 18.30., unde am reinoit juramintele facute cu 5 ani inurma, de data asta in fata lui Dumnezeu, in fata parintilor, in fata parintilor spirituali, a pritetenilor, si tuturor celor dragi, care au fost prezenti.
Petrecerea s-a dovedit bine organizata, prin faptul ca ringul de dans a fost tot timpul plin si aerul bucuriei era prezent la tot pasul iar muzica a fost pe placul invitatilor.