Putem sa traim despartirile, rupturile sau pierderile unei fiinte dragi fara sa ne distrugem sau sa ne culpabilizam, fara sa suferim cu disperare sau sa ne adancim in depresie, pregatindu-ne constant pentru a invata sa facem travaliul de doliu.
Acest lucru presupune renuntarea la auto violentele pe care suntem capabili sa le intretinem, impotriva noastra, din momentul in care am simtit violenta produsa de disparitia, plecarea unei persoane care parea a fi esentiala pentru echilibrul nostru intim, careia i-am atribuit un vis de viata comuna, asteptari, sperante de a impartasi o coabitare pe termen lung sau de a imbatrani impreuna.
Anumite pierderi, pe care le-am trait foarte devreme, ne vor structura personalitatea si vor folosi ca fundamente pentru adaptare, pentru ajustari mai mult sau mai putin pozitive, altele vor ramane inchise in uitare, se vor trezi in forma unor rani silentioase, iar la varsta adulta se vor activa dintr-o data si vor iesi la iveala. Este vorba despre acele rani vechi din trecutul nostru, care tasnind dintr-o data la suprafata, ne dezechilibreaza, iar uneori ajung chiar sa ne faca sa nu mai avem incredere in vointa noastra de a trai. Astfel, atunci cand traim chiar la inceputul vietii, bebelus sau copil fiind, pierderi, despartiri de persoanele importante din viata noastra, deoarece suntem dezarmati, vulnerabili, aceste pierderi vor constitui originea indoielilor, angoaselor ce pot inscrie in noi, pentru un timp indelungat, teama de abandon si de a ne intoarce in neant.
Citeste articolul integral A trai despartirile, rupturile si pierderile, fara a ne distruge pe Psiholife.ro
Sursa foto: Shutterstock
Spune-ti parerea!