Povestea unei nunti de vis

Astfel pregatiti am plecat la cununia civila, unde am ajuns mai devreme cu 15 minute, asa cum stabilisem, iar fotograful era deja prezent. Am facut poze romantice, vesele, cu toata lumea care era prezenta si cu cei care mai veneau inca, astfel ne-am strans aproape 70 de persoane. Eram foarte fericita si inca nu simtisem emotiile pana cand nu ne-am auzit numele. Atunci amandoi am amutit, ne-am uitat unul la celalalt, ne-am sarutat, ne-am luat de manuta si ne-am strans, fiecare strangea mana celuilalt, ne-am mai privit inca o data ochi in ochi si am zis: “HAI!”. Intr-un timp foarte scurt actele erau gata, iar domnisoara de onoare care avea responsabilitatea confetiilor era pregatita, astfel am iesit din cladire sub o ploaie de stelute mici albastre (culoarea noastra preferata) si petale de trandafiri albe. Am mai facut cateva poze si apoi am plecat spre Gradina Botanica. Nu le-am lasat flori celor de la starea civila, nu mi s-a parut normal sa le ramana din florile pe care eu le primisem cu atat de mult drag de la persoane care ocupa un loc important in sufletul meu. Nici nu m-a interesat ce aveau sa spuna in urma mea.